joi, 19 decembrie 2019

O altfel de privire-215-Suprapuneri...

Sunt clipe când  mă opresc pentru o vreme ca să privesc la suprapunerile de stări care suntem perpetuu...în fiecare clipă, în noi ființează toată gama și în fiecare clipă în noi se cântă un anumit ton. Chiar dacă ne aflăm în  aceeași vale a nostalgiei, ori a bucuriei, simțământul din fiecare dintre noi este diferit ... 

Prin timp am prcurs extreme de simțire și cred că poate și din această cauză, ceea ce trece prin afectul personal de ceva timp este atenuat, privind  din perspectiva aruncării în adâncul său; ceea ce vreau să spun este că bucuria pe care o trăiesc, la fel ca și durerea sunt altfel față de cum erau altădată... sunt mult mai line, aproape ca luciul unei ape întinse ce nu se mai lasă răvășită de furtuni. Sau poate că lasă doar pojghița suprafeței să se învolbureze o vreme, dar miezul, adâncul trăiesc în liniște. E acea liniște pe care o știam de dinainte de veac, o speram, o așteptam...Într-un luciu de viață m-am întâlnit... mi-a plăcut atât de mult încât am lăsat să se întâmple definitivul alăturării, al întregirii. Împreună cu mine îmi este mult mai ușor să văd, să apăr, să construiesc. 

Împreună cu mine, totul se trăiește în cheia admirației... pot fi lângă cel pentru care admirația se naște și crește și reciproc, cel care găzduiește în cuibul din sufletul său sămânța admirației.

***
Ascult, privesc, tac adeseori...Mângâi mai mult decât vorbesc...cultiv mângâierea prin aducerea și îmbrățișarea în miezul din inimă, prin învăluirea cu o privire de catifea, prin țeserea unui gând călduros, prin aprinderea luminii - zâmbet în tonuri...
     
E ceas de sărbători, reveniri, încolțiri. Pun grăunțe de iertare, de credință, de statornicie, de bucurie așezată pe rod. Mă înfășor cu toate acestea și las lăstarii să crească viguros într-un verde viu de viață. 




Niciun comentariu: