Frânturi de gânduri de trăiri, acestea sunt franjurile; ca niște capete de conștientizări noi ce se arată atenției noastre.
***
Franjul întâi: Câteodată, tot ce trăiește este lăsat să se defășoare în deplina lui libertate; fie că este vorba despre un singur om sau despre o țară ori pământul întreg, câteodată pentru o scurtă vreme ți se dă toată libertatea să fii cum ești cu adevărat. oricât ai fi avut grijă să disimulezi până atunci, să păstrezi anumite aparențe, până la urmă, în acea libertate îți dai voie să fii cum ești de fapt. Atunci se arată esența, atunci dezgolit de învelișurile false ale uzanțelor poți să dovedești cât de întocmai ești cu ceea ce afirmi că ești... Fiecare pom se cunoaște după roade, fiecare om, grupare, popor, pământ se cunoaște după cât de mult încalcă limitele în libertate crezându-se.
***
Franjul al doilea: Există o vreme din parcurs în care după ce ai admirat priveliștea, după ce te-ai întrebat ce primești tu pe acel drum sau ce poți lua cu tine de acolo, există o vreme deci în care te întrebi tot mai serios ce aduci tu și mai ales ce lași după trecerea ta pe acolo. O veche vorbă spune că dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău! Este ideal în marea majoritate dar și foarte greu, ca acel joc la zero puncte. Este o etapă în care, indiferent de vârsta biologică, ești conștient că prezența ta, ceea ce faci, ce spui, ce gândești lasă o amprentă. Și atunci, începi să lucrezi tocmai ca acea amprentă să fie onorabilă, să aducă o creștere, un pas oricât de mic spre evoluție. E acea întrebare care se vrea luată în serios: „Ce aduc cu mine în această situație?” urmată apoi strâns de alta: „Ce las după trecerea mea prin această situație, relație, profesie, viață?”
***
Al treilea franj este de o provocare aparte: orbiți de lumină, în viața noastră uităm esența întunericului, beneficiile sale. Uităm că lumina însăși a apărut din întuneric adânc, și chiar îl respingem și îl combatem istovindu-ne în lupte interminabile. Există un prag anume dincolo de care înțelegi că totul este din același aluat și că el se află oriunde având însă chipuri diferite. Există un moment anume în care „vezi și te vezi” și dincolo de tablou înțelegi rama și poleiala ei.
***
Capăt de franj micuț: Există pe lume o anume atracție, specifică fiecăruia, și care este mai ademenitoare, mai puternică și mai magnetică decât orice altceva trăitor pe acest pământ. Adeseori din perspectiva aceastei atracții ne alegem calea, oamenii, îndeletnicirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu