către suflet în stil jungian

mi-a fost dor de tine suflete,
de când te caut, de când te aştept
balansam între aceste stări pe rând
ba mă convingeam să te aştept de-a pururi,
ba îmi promiteam să te caut perpetuu...
mi-era dor de tine, suflete!, ce dor!
mi-era a jalea  lipsa ta,
şi a-ntristarea,
mi-era a nimănui şi a pustia,
mi-era a lung deşert şi-a lacrimi arse
şi a infern pe de desuflet.

Bine-ai revenit, suflete al meu,
ce bine că m-am întors,
E în sfârşit.
Îţi aminteşti cum îţi spuneam poveşti ca să nu mor,
şi tu le ascultai ca să mă vezi?

Bine te-am regăsit, suflete,
pe-ăst ram înflorit
al cireşului în alb şi roz.