Priveam firul acela atârnând dinspre cer, cum lăsa dâre alburii în aerul din jur... știam că un gest de-al meu era de ajuns ca să-l desprindă de universul său, să-l rupă, să-l distrugă... un gest mic, simplu... firul acela părea atât de fragil, de subțire, era atât de delicat, fără greutate... impecabil.
***
Am aflat apoi că oamenii de știință găsesc că firul acela este foarte rezistent și că adeseori îl aseamănă cu oțelul ca rezistență, iar din perspectiva elasticității este de câteva ori mai performant decât un fr de oțel de aceeași grosime.
***
Priveam la firul acela, plutind ușor în adierea răcoroasă și simțeam cum subțiri degete divine țeseau încă mătasea din suflet, atât de fragilă, atât de elastică, infinit rezistentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu