joi, 16 iunie 2016

o altfel de privire-108- Ispita

Învăț să o recunosc dinainte de a se insinua prea aproape... se manifestă cu influențe în trăiri emoționale, adeseori  tensiuni ce rimează cu frici, furii, sau neliniști.  Mă trimite ades pe calea revoltei, însingurării, ori  ripostei pasionale. 
***
De câte ori  o surprind, îi las contururile să se estompeze ca să pot desluși ce dar poartă... dincolo de primul văl întrezăresc sufletele pe care le-a cucerit, chinul, tristețea și suferința lor, divinul ce se stinge treptat în ele și simt un val de căldură pentru acele ființe, o înțelegere a trăirilor lor, a zbuciumului, a fricilor. Le privesc modul cum se chinuie singure cu îndoieli, temeri, supoziții nejustificate, cum își alimentează constant traiul cu otrăvuri, cum își încarcă existența până la limita suportabilului, le întrezăresc uneori agonia și mă cuprinde o dorință de a le îmbrățișa, de a le face să simtă alinarea chiar și pentru o secundă, pentru ca în acea clipă de repaus fulgerul ideii de altceva să le aducă dorința de pur, să le redea nevoia de limpede și de integru. Îmi doresc atunci să știe că pot trăi și altfel, că există altcumul și armonia, că există pacea și binele, că pot trăi pe termen lung în senin și echilibru, că pot simți calmul în ceea ce trăiesc și că pot determina orice să se manifeste în viața lor fără să insiste cu presiuni, fără să se înfurie, fără să pretindă, să oblige, să forțeze, fără să lovească. 

***
Sunt acele clipe când întrezăresc tristețea divină cauzată de felul continuu omenesc de a-și produce suferințe și necazuri, greutăți, drame, tragedii și îmi vine să mă rog de acei oameni: ”Renunțați la a vă îngrijora, renunțați la frici, renunțați la a vă preocupa de viața celorlalți, încetați să trăiți însingurați de voi înșivă, înstrăinați, încetați să mai părăsiți frumosul din voi, înțelepciunea, Iubirea!


Niciun comentariu: