Știu că viața e un vis ce se trăiește în alt vis și totuți intru adânc în trăirile ce mă cutreieră ...pare fără sens suferința, câteodată și fericirea însăși... alteori revine mirarea că sunt în această viață, că ea există chiar și în forma în care e....uneori simt ca și cum am trăit tot ce se putea până acum și mai rămâne doar o provocare în colț de suflet: ”află ce te-a făcut să te întorci... de ce ai acceptat toate și chiar viața... ce te-a convins?”
***
Uneori e clar și limpede, alteori totul se amestecă și pare fără vreun rost anume. Undeva în foarte adânc de sine știu că e sigur un munte.... câteodată cred că muntele sunt eu, alteori mă diluez cu totul în amestecul de dinainte.
***
Sunt acele chemări, ori sentimente de ne... ce vin să testeze echilibrul, să verifice dacă liniștea e autentică ori ba, sunt acele perioade când corpul pare atât de departe, când pare greoi și mi se agață de gleznele sufletului... ca și cum îmi spune, hai, întoarce-te și de data asta, revino! ... atunci, în acele clipe mă întorc să privesc totul și întreb: de ce? am făcut tot ce ați vrut, am dat tuturor ce au cerut, am trăit tot ce mi-au arătat... ce mai e?
***
Timid, șoptit, ca un glas de copil de demult uitat, din corpul ce mă vrea înapoi aud o rugă: revino ca să trăiești de acum visul tău, să îți trăiești felul, și sinele, să fii în adevărul pentru care te-ai întors la început.
***
Și atunci încep iar a zâmbi până când se aprind distinct culorile ce luminează un alt drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu