În alte vremuri femeile își purtau părul lung, împletit și prins într-o coroniță în jurul capului, sau în cozi groase ce mîngâiau umerii. Singurele ființe ce vedeau femeia cu pletele fluturând erau cei ai casei și în special bărbatul ei pentru care despletitul era un ritual intim și drăgăstos.
***
Sunt însă unele zile când totul în jur te face părtaș la intimitatea sa și se lasă despletit ca să poată fi contemplat, intuit, mângâiat ... uneori cerul însuși ni se lasă dezvelit. se despeltește și ne acceptă în intimitatea sa, ne permite să fim părtași la revărsarea podoabelor pe umerii astrali și pe umerii noștri umani. Sunt zile când totul se șterge din ce a fost nepotrivit, la netimp sau în nefiresc, sunt zile când simți că te afli în budoarul personal celest și ești primit în căldura și frumusețea dezgolirilor nici măcar bănuite...
***
Sunt zile când te simți zeu și totul e posibil iar cerul îți zâmbește printre pletele desfăcute zânatec între albastru și alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu