Se spune că un actor este foarte bun când se transpune într-un rol fără a se identifica total cu el. Există întotdeauna o poveste ce trăiește în fața privitorului și există niște personaje care își fac, așa cum știu și pot, partea din acea poveste.
Uneori, ceea ce se întâmplă pe scenă rămâne doar acolo, alteori, trece mai departe, spre public și acesta începe să trăiască și el, să simtă și el povestea și mai există acei actori care își propun în mod asumat și realizează catharsisul de care beneficiază toți cei prezenți acolo.
***
În seminarul acela ne-a propus un exercițiu...să trecem în revistă rolurile noastre din această viață. Am privit lista pe care o scrisesem. M-am revăzut în fiecare rol, pe unele mi le-am recunoscut ca fiind expert, în altele m-am văzut debutantă. Fiecare rol tinde să devină perfect prin repetare, prin sentimentul de a fi în largul tău, spontan și creativ când ești în el. M-am văzut adeseori prea atentă la a nu încurca ba chiar la a ușura stângăciile colegilor de rol în anumite piese, mi-am văzut natura prevenitoare, dar și perfecționistă, mi-am văzut asumarea chiar a erorilor de replică a unor parteneri de dialog și dorința de a realiza împreună catharsisul, de a reuși purificarea tuturor, de a oferi această trăire artistică publicului.
***
Ne-a cerut apoi să ne închipuim care este rolul în care ne simțim cel mai bine, în care ne regăsim, care ne reprezintă dar și acela în care stăm cel mai mult timp din viața noastră.
Le-am identificat, mi-au ieșit suprapuse pe alocuri dar, destul de separate. La sfârșit ne-a spus să ne gândim cine am fi noi dacă toate aceste roluri ar dispărea, mai ales, dacă nu ar mai fi rolul care ne reprezintă, în care ne simțim deplini. Am stat o clipă și m-am văzut fără nici unul din rolurile vieții mele și brusc m-a cuprins un râs imens, de nestăpânit și un sentiment de uriașă plenitudine, libertate și veșnicie. Atunci, în acea clipă, am înțeles că am venit în această lume ca să învăț să fac toate rolurile pe care mi le-am dorit, ca pe o artă, cu catharsis, dar, și că fără ele, sunt vastă și inepuizabilă.
***
Prin urmare, din ochiul ce privește această piesă în care joc acum, vă mulțumesc pentru replicile pe care le schimbăm, pentru micile feste când cineva îmi dă altă replică doar ca să mă pună în încurcătură, sau când schimbă scena cu totul. Am de gând să joc așa cum știu rolul meu, cu încredere și încurajare pentru celălalt, cu dorință de purificare și creștere. Am de gând să cresc în fiecare replică și să utilizez decorurile, lumina, sunetul, dansul și radianța ființei pentru a face ca fiecare piesă în care mă aflu pe această scenă să fie un prilej de transformare benefică.
Știu că există personaje diferite, știu că unele sunt simpatice, altele dimpotrivă, știu că unii sunt încurajați de public, alții huiduiți, dar, cel mai mult știu că toate sunt roluri și diferența o reprezintă asumarea noastră, cât de bine vrem să le jucăm.
„Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori.” -William Shakespeare-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu