Unul din momentele cele mai importante din viață este atunci când înțelegi sensul cuvintelor apostolului Pavel: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”
Vine apoi celălalt moment în care decizi să te oprești la ce înseamnă cu adevărat a-ți fi de folos și îți vin în gând calitatea, ori cantitatea unor situații, întâmplări, lucruri. Înțelegi că adeseori alegerile tale sunt contrare unui folos adevărat, primând un folos aparent... și atunci știi că singura și unica împlinire este atunci când te cunoști și îți cunoști adevărul. Cred că un om începe să trăiască cu adevărat în momentul în care înțelege acest aspect al existenței sale și găsește răspunsul la întrebarea: ce-mi este cu adevărat de folos în această viață?
Dacă înveți să îți cultivi acest fel de a înțelege ceea ce trăiești, vei descoperi folosul în oricare din întâmplările vieții tale și vei învăța să identifici acel moment zero în care se produce acțiunea după ce iei o decizie. Uneori faci acel prim gest din instinct, alteori te simți împins de o convingere anume, și destul de rar din căldura credinței că este chiar Voia mai presus de dorința ta, cea care se manifestă prin tine.
Ca să știu ce îmi este de folos, am învățat să FIU acel folos, și să cred că SUNT una cu el.
După acest moment, noțiunea de competiție, ori de punere în lumină pentru a fi văzut, își pierde orice sens și se dizolvă din realitatea în care ai pășit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu