Mă gândesc uneori la celulele corpului meu ca la un regat format din miliarde de indivizi ce își are fiecare rostul său și își împlinește menirea... revin la ceea ce trăiesc și găsesc opt miliarde de oameni pe această planetă care, la rândul ei poate fi considerată precum o celulă a unui organism mult mai mare. Poate că nici măcar nu are importanță scara la care se întâmplă lucrurile, poate că da, sunt o tușă dintr-o celulă universală, poate că însuși acest univers este la rândul lui o celulă a unei forme de viață ce se compune din miliarde de universuri... acest fapt nu-mi dă nici temeri nici false orgolii ori virtuți. SUNT ... și pot să imaginez ceva nou prin vis, pot să vindec prin cuvânt și pot să înaintez prin simțiri. Nu știu cum sunt posibile toate astea, nu am habar dacă la urma urmei chiar știu ce trăiesc ori ce e iubirea, nici dacă tot ceea ce cred este doar iluzie. Știu că există un Suflu care îmi mișcă toracele și care mă face să fiu. Fără el, fără acest Suflu, această secvență de TOT în care apar acum, ar fi o alta.
Cu adevărat nu știu restul drumului pe care sunt, nici cum îl voi parcurge, nici cât, nici cum. Tot ce știu este că Suflul face să mi se umple și să mi se golească plămânii... Suflul care îmi pulsează ritmic viața, sau iluzia ei. Suflul care ritmează Universul însuși este același care mă hrănește și pe mine, celula sa infimă. Este același care străbate fiecare ființă traversând-o, și care face să fim toți unul.
Astăzi te privesc ... suflul care trece prin tine acum a trecut prin mine și tot la fel cel care a ajuns la mine acum, a fost odinioară în tine. Din perspectiva lui, a Suflului, suntem responsabili de TOT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu