Când am ajuns acasă am primit un video și împreună cu el mesajul : ”Niciodată să nu vă mai întoarceți cu spatele!”. Am privit filmulețul... am revăzut locul acela, panta, cei doi urși, m-am revăzut la distanță față de restul grupului și am retrăit acea secvență. Ursul care se ducea spre grup, zgomotele pe care au început să le facă cei din grup... l-am perceput derutat ca și cum căuta o ieșire; apoi drumul spre mine, dialogul nostru din priviri. Mi-am reamintit chipul drăgălaș, liniștea pe care am simțit-o atunci... în alte circumstanțe poate că ne-am fi împrietenit dar condițiile erau potrivnice. Îmi amintesc că am găsit un băț mai gros pe jos pe și l-am luat în ideea să îi parez orizontal o eventulă încercare a sa de apropiere prea mare. Se oprise în fața mea și ne priveam...îi vorbeam în gând...în spatele său, zgomotele de genul haka dance curgeau repetat. A decis să treacă în dreapta mea pe pantă. a făcut câțiva pași în sus, m-am întors să plec. Filmul arată cum mă privea chiar și când urca și atunci când a văzut că m-am întors a pornit iar vioi după mine. Ceilalți m-au strigat atunci și m-am întors ... era mai aproape decât prima dată și eram iar față în față. S-a oprit brusc... ne-am privit iar și a plecat la fel de brusc. de data asta, mă retrăgeam cu spatele înapoi, stând cu fața mereu către el.
***
Adeseori am simțit ceea ce se întâmpla, în lipsa mea referitor la mine... am simțit locul în care eram vorbită de rău sau oamenii care o făceau când nu eram de față. Starea de rău ce îmi apărea în prezența lor era mereu o mărturie. Și de fiecare dată preferam să întorc spatele și să mă retrag ignorând. Ursulețul de ieri mi-a arătat cum, în spatele meu întors, adeseori sunt urmărită și mai avântat. Asta m-a făcut să îmi amintesc acele situații de care știu și probabil multe altele pe care le bănuiesc și să fiu recunoscătoare întâmplării de ieri, oamenilor cu care eram și care au înaintat spre mine când în sfârșit am învățat să mă retrag rămânând cu fața spre eventualul pericol. Finalul a fost fericit și faptul că am avut șansa să revăd întâmplarea filmată din partea opusă mie, m-a făcut să înțeleg diferit lucrurile. Am văzut ce au văzut ei, știu ce am văzut și simțit eu, și cred că undeva, într-un plan invizibil, ieri, am legat o prietenie neobișnuită și caldă.
Un comentariu:
prieteniile pot fi legate sau dezlegate in ambele sensuri
Trimiteți un comentariu