La răstimpuri ca și cum ni se permite să „vedem” mai mult, ne aflăm în fața unor ferestre spre altceva și privim dincolo... În aceste răgazuri aflăm că există un Plan din care facem și noi parte și odată cu trecerea prin trăiri, aflăm că ceea ce suntem, ce știm, ce putem, ce înfăptuim e inclus în acest Plan și că înzestrările noastre sunt pentru un folos mult mai larg decât doar cel personal. Cu cât înțelegem mai repede acest lucru, și anume că dacă ceea ce facem pentru fericirea și binele nostru este dublat de gândul la binele și fericirea celorlalți, viața devine mai ușoară. Încetăm să ne mai fim proprii dușmani și conștientizăm coliviile în care ne-am așezat singuri.
Abia apoi începem cu adevărat treaba, creșterea... învățăm când să lucrăm și când să așteptăm un răspuns... Pentru o anumită etapă a vieții noastre, ne trăim viața ca și cum ar fi un joc de șah, jucat între noi și Univers: facem o mutare și așteptăm răspunsul Universului la mutarea noastră, apoi o altă mutare și o altă așteptare... Într-o etapă diferită găsim sensuri nebănuite ale credinței și aflăm puteri surprinzătoare în noi înșine. .. Universul își schimbă apoi înfățișarea și înțelesul, este deopotrivă în noi ca și în tot ce există și totul este în el, „Cunoaște-te pe tine însuți” atât de felurit interpretat rămâne și astăzi îndemnul pe care îl cred cel mai onest și binefăcător nouă. Și în Planul în care se află planul vieții noastre există pentru fiecare acest plan al cunoașterii de sine și de ceilalți, al cunoașterii a ceea ce suntem, ce semnificație avem în viața noastră și a celor din jurul nostru, a muntelui pe care ni l-am ales și în vârful căruia ne-am dorit și promis să ajungem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu