Modul cum ne raportăm la cele două, Lumina și Întunericul, conține esența, plămada a ceea ce suntem. Oscilația însăși, pendularea între sentimentele de atracție, distanțare, mirare, teamă, pe care le simțim în preajma lor , sunt și ele tot atâtea mărturii.
Cu toții parcurgem etapa neutralității și a ignorării lor, trecem apoi, influențați de circumstanțe, în atapa fricii față de Întuneric, ajungem în etapa drumului spre Lumină, o căutăm cu predilecție, o lăudăm și o preamărim, iar în paralel, dezavuăm întunericul, îl respingem și uneori îl blestemăm fără ca, în fapt să știm ce este fiecare dintre ele.
Creăm disproporții și separări, pasiuni și atacuri, lepădăm, respingem, luptăm pentru și împotrivă, ne împărțim pe noi înșine, ne sfârtecăm, ne atașăm și ne dezlegăm, ne dezmoștenim și ne jurăm...
La un moment dat, facem un pas în afară, și încă unul, și apoi altul, și iar... Pas după pas ajungem acolo de unde privirea le cuprinde pe amândouă și aflăm mirați că dintotdeauna Lumina și Întunericul se nasc reciproc, fiecare apare din celălalt atunci când se creează o anumită circumstanță a Vieții, și că noi înșine suntem toate, precum toate sunt de la Început în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu