Privind mai atent la relațiile dintre oameni este uimitor ceea ce se întâmplă când cineva pleacă... la un anume soroc, cineva pleacă altundeva, fie în acest plan terestru, fie spre altă lume. Partea uimitoare este cum această plecare schimbă cu totul percepția celorlalți despre el.
În relațiile noastre, cred că apropierea de celălalt se face ecranat... și aici mă gândesc că se întâmplă ca și cum tot ce trăim, simțim, comunicăm este cu holograma noastră ce apare pe ecranul care devine celălalt. E ca și cum companionul nostru, fie el de prietenie, de familie, de profesie ori de sentimente în imediata noastră apropiere se estompează foarte mult și devine ecranul acelei părți din noi ce există deja și în el. Pare ciudat dar, e posibil ca noi să fim înconjurați de-a lungul acestei vieți de noi-înșine cu înfățișări felurite. Și în toată această oglindire, cu cât ne apropiem mai mult de cineva, cu atât ne apropiem mai mult de acea parte a noastră, o vedem mai clar, o simțim mai intim.
De mult timp am observat că în relațiile cele mai apropiate, de iubire, apar și provocările, situațiile dificile de rezolvat și m-am întrebat ce e acolo. Am înțeles în timp că față de acei oameni, prin sentimentul pe care apropierea de ei îl trezește în noi, suntem dispuși să arătăm mai mult din noi ce este și al celuilalt. Și asta se întâmplă tot mai mult, până când, ajungem ca în apropierea unui om să nu ne mai recunoaștem nici noi, să ne mirăm și să ne întrebăm ce a fost cu adevărat în acea situație.
La alt soroc, așa cum spuneam, unul pleacă și acea depărtare ce se formează, acea distanțare tot mai mare face ca ecranarea să pălească și în noi să rămână mai vizibilă acea parte a noastră pe care am integrat-o, care este vindecată de acum. Și simțim neputință, uneori furie, sau revoltă pentru această despărțire, ne exprimăm regretul față de ceea ce nu mai primim din partea celui plecat (felul său de a fi, blândețea, umorul, voioșia, înțelepciunea, echilibrul, curajul...) uitând că ele sunt dintotdeauna în noi înșine, iar adevărta tristețe din noi, cei rămași este de fapt pentru iubirea în care am avut prilejul să FIM și de care am uitat iar furați de iluzia cotidianului.
Venirea sau plecarea oamenilor în și din viața noastră, sunt tot atâtea ocazii pe care Viața ni le face cadou ca să FIM IUBIRE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu