Am văzut de curând un film în care era replica următoare: „Ești fumător sau nu ești fumător, nu există varianta de mijloc”, adresată unui personaj care era în perioada în care se străduia să renunțe la țigări, dar ținea un creion în gură pe post de țigară. Mi-a plăcut această observație căci mi-a reactivat ceva ce am observat și la mine de-a lungul timpului. În relații mai ales apare această certitudine referitor la ce și cine ești: în preajma unor oameni știi că ești sau nu într-un fel anume. Astfel, rând pe rând am „știut” limpede că sunt acea femeie care în această viață are nevoie să fie părinte și să nască, apoi că sunt o bună soție, și un bun companion în cuplu, că știu să „văd” în celălalt ceea ce nici măcar el nu vede, că pot încuraja mai mult decât e dispus să accepte celălalt și că ceea ce sunt nu poate folosi oamenii ci doar îi poate recunoaște, valoriza, iubi.
Doar că pentru a avea aceste certitudini am trecut prin valea lui „dar dacă” și prin abisul lui „oare”, prin multele meandre ale lui „hm, cum ar fi” și mai ales prin mistuitorul „ok, și eu pot ca celălalt, chiar dacă nu simt să fac asta”.
Prin urmare am fost alături de oameni care nu iubeau oamenii, de oameni care nu se cunoșteau pe ei înșiși, de oameni care căutau portițe de profit, de oameni care se simțeau nesiguri, ori aveau nevoie de sprijin fără să-și recunoască lor înșiși asta. Am stat mult timp lângă oameni care țineu morțiș să arate o imagine falsă ce îmi părea ridicolă, dar care pnetru ei era atât de normală încât, cu vremea și trecând prin somatizări personale, a ajuns să îmi strecoare întrebarea: „oare e ceva în neregulă cu mine? Oare asta e de fapt realitatea?, răspuns pe care l-am aflat cu certitudine după ce m-am desprins de acolo.
Viața este cumva pentru toți ca fluxul unui fluid în curgere dinspre naștere spre moarte în această lume, și totul e să știm exact care ne e destinația. Până o aflăm însă, fluidul ăsta ne duce unde vrea el, trăim ceea ce vrea el, și vedem ce porturi vrea el. Când știm însă care ne e destinația, e posibil să fie nevoie să mergem și împotriva curentului, să trăim și unele vitregii, dar care, cunoscute și asumate, duc apoi la un nivel superior de înțelegere și trăire.
În această etapă a acestei vieți, EU, cea care sunt acum, sunt imens recunoscătoare pentru orice DA și orice NU trăite deplin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu