Gândul de week-end -253

Când ești în stare să faci orice pentru cineva, ori câștigi un prieten pe viață, ori un inamic înverșunat.

O atfel de privire-199- Răbdarea

Răbdarea e atunci când esența ta e atât de puternică încât nici o etichetă nu e suficient de rezistentă ca să rămână lipită de tine: într-un final ceea ce ești cu adevărat o va face să dispară.

Răbdarea e atunci când poți pierde senin mai multe bătălii căci știi deja că ele sunt doar o firimitură din întreg.

Răbdarea e când continui să mergi, oricât de mult ceva te-ar  indemna să te oprești.

Răbdare e și atunci când, într-o discuție remarci faptul că celălalt e surd la ce spui tu, fiind foarte atent însă la  scenariul din capul lui și atunci renunți la a mai aduce vreo explicație de orice fel.

Răbdarea e mai ales atunci când înveți să lași să treacă o vreme... între gânduri...relații... răspunsuri... impulsuri, respirări.

Răbdarea e atunci când arăți bunătate și ești considerat prost și tu știi asta și  nu îți închizi inima. 

Găndul de week-end-252

Când ești cu cineva care te iubește și te respectă înțelegi că nici o suferință din iubire nu e necesară și nici justificată.

Gândul de viață

Învață, fii isteață, fă calcule, imi spunea mintea! Fii mereu bună, șoptea inima! Până în prezent bunătatea m-a apărat și m-a ghidat mai bine, mai ales atunci când mintea era oarbă, surdă sau chiar analfabetă.

O altfel de privire-198- Știu ce vreau!

Îți priveam zâmbetul liniștit și de o limpezime uimitoare, cu mirarea cuiva ce vede pentru prima dată aievea ceea ce dintotdeauna fusese doar în vis. ”Ești cumințel, tu!” m-am auzit spunându-ți cu una din acele voci care mă surprind și pe mine adeseori prin faptul că se pornesc singure pe vorbit, fără să facă sfat cu creierul mai întâi. Continuam să îți privesc zâmbetul la fel de uimită ca și tine de sunetul vorbelor tocmai rostite. Ai părut amuzat și ai întărit: ”Sunt cumințel, da!” și după o mică pauză ai continuat: ”Pentru că știu ce vreau!Te-am găsit și te vreau pe tine, nu îmi trebuie altceva” ai urmat și am simțit cum în jurul tău aerul se ordona liniștit în hotărârea pe care o transmiteai, cum se întindea ca un tărâm de pace și echilibru până dincolo de cunoscut. Am mai apucat să zăresc undeva, departe chipul mirat și îngrozit al suferinței care se distorsiona în inform ca să dispară apoi perpetuu în deplina înțelegere a faptului  că se poate trăi și fără ea.

O altfel de privire-197- Miraje

Sunt acele situații când, ajuns dincolo de limitele fizice cunoscute, omul  trăiește experiența Mirajului: în fața ochilor săi apar figuri, imagini ca și cum ar fi reale,  ca și cum ar avea consistență, viață proprie. ”Fata Morgana” din deșert ori imaginea unor vapoare ori orașe pe întinsul nemărginit al apelor, sau pe desfășurătoarea cerului sunt momente de relevare a mirajului.

***

Cred că,  în afara situațiilor deja cunoscute ale limitelor fizice, există și altfel de miraje,  ale visului, ori ale contemplării, ori ale dorinței puternice. Adeseori se întâmplă ca astfel de imagini ale închipuirii să ”joace” o vreme  prin fața ochilor sufletului ademenindu-l, iar acesta, impresionat, să se lase purtat de lumea lor. În timpul acesta, restul trupului, mai greoi din fire, rămâne derutat, neștiind prea bine ce e cu el și apoi, brusc se urnește și pornește după suflet, până se reunesc iar sferic, se contopesc, se suprapun organic.  

Când trupul a ajuns din urmă sufletul aflat în lumea de miraje, acestea devin pipăibile, imaginile se materializează, visul se trăiește aievea, realul și închipuitul sunt una. 

Gândul de week-end-251

Pentru fiecare dintre noi există o ființă pentru care suntem centrul  Universului, dar asta nu ne determină să ne schimbăm felul de a fi.

Gândul de week-end-250

Fiecare om privește lumea printr-o fereastră proprie, dincolo de care se află o cursă de anduranță. 

O altfel de privire-196-Două minute...

 Ritualuri felurite...”bună dimineața!”, ”noapte buna!”, spălatul pe dinți, ungerea feliei de sandwiș, curățenia săptămânală, concediul de vară, etc.

 Două minute este ritualul nostru. Două minute, zilnic,  fiecare îi trimite iubire celuilalt în cel mai pur și dezinteresat mod... două minute în care totul dispare, Pământul nu se mai învârte, timpul se suspendă, liniștea imensă e vie, iar noi ne întâlnim la jumătatea dintre noi și în momentul alipirii se creează Pacea, sufletul se așază lin ca frunza ce plutește ușor spre pământ după tot tumultul vieților  din frunziș, esențele noastre unite se dilată până când devenim aponderali și  fără limite, până când ființa care suntem împreună devine formă fără vreun contur ce conține Universul...și Timpul însuși... până când asist cu uimire cum se diluează până la ștergere ceea ce știam și pasteluri moi schițează FERICIREA.

O altfel de privire-195- Atingeri...

Întâlnirile dintre oameni  atingeri sunt... de spirit, de suflet, de trup, de vis, de amintire, de uitare. Sunt chemări și distanțări, mult dorințe și mult sfâșieri, rareori vindecări și mângâieri. 

Simțisem prea mult atingerile oțelite, tăioase, zimții mușcători ai ironiilor, ai neînduplecării, simțisem deplin usturimea împunsăturilor și a neînțelegerii, apoi trăisem prea mult în zona ascunsă și rece, calculată și inegală a prea mult oferitului și prea neînțelesului. 

Dar, într-o zi oarecare s-a întâmplat: felul cum m-ai privit, cum mi-ai zâmbit, sclipirea din ochi, stângăciile, uimirea...atingeri de catifea pe suflet, atingerea din mângâieri satinate când conturul tău rămânea mult timp în podul palmelor mele, când simțeam cum aluneci prin respirație și privire în legănarea din suflet, când totul era din tot și nimic nu era nepermis, totul ni se cuvenea. 

Acum știu că e posibil cu adevărat să fii perfect așa cum ești pentru cineva: să fii adorat și prețuit, să fii admirat  fără să faci ceva special, știu că  există un om pe lume pentru care ești deplin, ești miracol și uimire, minune și încântare doar pentru că exiști. 

”Dacă vrei de tine să simt că-s vrăjit, lasă-mă uimit, lasă-mă uimit!”- Tatuaj de fericire îmi ești,  pe sufletul meu de femeie. 

Gândul de week-end-249

 Viața este  despre a risipi îndoielile privind  existența divină.

Gândul de week-end-248

Fiecare om are felul lui de Rai. 

Gândul de week-end-247

Bărbatul meu, sau femeia mea sunt EU, oricine aș fi. 

Gândul de week-end-246

Doi oameni trăiesc alături cât sunt în același timp. 

O altfel de privire-194- Aripa iubirii

E fascinant cum se schimbă totul în prezența iubirii...

Se întâmplă  să fiu atentă la chipul unui om pe care îl văd prima dată, să mă surprind cum îi descopăr trăsătuile, cum îi ghicesc stările, trăirile  de dincolo de ridurile, de umbrele ori licăririle ce îl străbat când vorbește. Mă întorc apoi la ceea ce simt în preajma acelui chip, dacă prin mine e liniște sau dimpotrivă, dacă mă traversează vreo undă oarecare de tensiune ori vreo dorință.

  În anumite cazuri atunci, în acel timp al primei întâlniri se produce un anume miracol,  acel ceva nedefinit și de neexplicat, acel ceva ce face ca ochii aceia să devină mai târziu ochii cei mai căutați, gura aceea care se mișcă oarecum halucinant sub privirea mea în timp ce spune frazele dialogului de conveniență să devină  aceea unică ce va fi mult sărutată și va săruta cu patimă, mâinile acelea care gesticulează într-un acompaniament anume, punctând regulat cadența vorbelor rostite să devină mai târziu mâinile a căror mângâiere, atingere, îmbrățișare să fie cele mai de preț. 

Adeseori m-am întrebat ce face ca din toți oamenii pe care îi întâlnim, cu care vorbim, cu care punem în comun inspirație, efort, creație, unul anume să fie acela alături de care pătrundem în misterul iubirii. Alunecarea acesta de la necunoscut, străin, oarecare spre cel mai dorit, mai drag, mai prețuit este un anume  mister. Distilarea prezenței celuilalt aproape nebănuit în esența noastră, impregnarea cu ființa lui este cel mai frumos și plăcut mod inventat de natură pentru a ne ajuta să evoluăm, să ne maturizăm.

Oamenii cu care am simțit atracția cea mai puternică au fost și au rămas oamenii cu care am învățat cel mai repede, cu care am crescut cel mai mult și le mulțumesc.