miercuri, 25 decembrie 2013

o altfel de privire-35- Naşterea

Când te naşti prima dată durează ceva timp până descoperi întregul acestei lumi; pas cu pas mai afli ceva, mai trăieşti ceva. 

Vine o vreme însă când simţi că îţi doreşti să apari din nou pe Pământ ca şi cum ar fi prima dată şi atunci începi să vezi lumea cu ochi fără pată; poţi să imaginezi o privire detaşată şi nouă asupra lumii sau poţi să trăieşti Crăciunul ca şi cum ai veni prima dată pe lumea asta retrăind bucuria descoperirii unei lumi frumoase; îmi amintesc curiozitatea şi fascinaţia cu care mai descopeream ceva prin curte copil mic fiind, ori mirarea sau încântarea la trăirea unor întâmplări noi. 

Cred că trecând prin timp şi prin vârste, unii dintre noi uităm să ne renaştem risipiţi prin colţuri de suflete pe care le-am vizitat; adeseori  rămânem blocaţi într-o inerţie tristă, care cel mai des duce la depresii neînţelese nici măcar de prietenii apropiaţi. Crăciunul poate fi una din aceste ocazii în care pornim în viaţă cu suflet nou şi întreg. Putem să alegem să ne renaştem pe noi înşine în această perioadă şi să pornim din nou ca şi cum am pune prima dată piciorul pe acest pământ. Putem să vedem frumuseţea şi perfecta ordine care îl guvernează, putem să îi vedem miile de posibilităţi pe care ni le oferă ori, pornind de la punctul în care ne aflăm putem imagina cel mai extravagant posibil scenariu de viitor. Putem să ne reinventăm dacă ne dorim şi să pornim şi noi după steaua noastră care ne însoţeşte dintotdeauna şi ne aşteaptă să o reperăm cu ochi lucizi. 

Putem alege să fim buni în tot ce facem, sau mai bine zis să facem orice cu bunătate.

Crăciun inspirat şi  bună  renaştere să avem! 



Niciun comentariu: