Multe sunt clipele când simțim că în interior nu e pace, când ne tulbură întrebările despre cine suntem, despre ceea ce trăim, despre ce avem de făcut, despre cei cu care vrem să fim sau să nu mai fim, despre profesie, ori locuință, despre....atâtea și atâtea.
Multe sunt clipele în care cu cât ne întrebăm mai mult, cu atât ne îndepărtăm mai mult de ceea ce vrem să aflăm...
Poate ne-ar ajuta să observăm ceea ce trăim atât noi cât și ceea ce există deja...poate ne-ar ajuta să fim atenți și să ne lăsăm interiorul în pace.... în pace...Le cerem de atâtea ori altora să ne lase în pace, dar noi suntem primii care nu o facem pentru noi. Să ne lăsăm deci pe noi înșine în pace pentru o vreme...
E posibil să aflăm apoi că trăim deja toate răspunsurile pe care vrem să le aflăm... că periodic suntem chemați să lucrăm, să ne afirmăm ființa într-un domeniu anume al vieții noastre: e o vreme pentru a face ceva anume și nu altceva, și asta înțelegi din ceea ce te solicită într-un anumit moment... E o vreme propice de a avea un iubit și a fi iubitor de bărbatul sau femeia ta, e o vreme anume de a fi bun gospodar și a întemeia un cămin, e o vreme de a acumula cât mai mult pentru a desăvârși înzestrările native, e o vreme potrivită în a pune în slujba celorlalți ceea ce știi și ceea ce poți să faci, e o vreme anume în a da naștere și e o vreme în a crește ce ai născut.... e o vreme pentru fiecare și pentru toate și vremea asta se repetă de mai multe ori într-o viață...Mult timp trăim având o singură dorință pe care o hrănim ca pe o idee fixă pe care o urmărim cu îndârjire, ignorând ceea ce ne cere viața în momentul respectiv.
Fiecare clipă are darul ei prin ceea ce îți solicită să faci, fiecare moment este parte a CREAȚIEI și "lucrul mâinilor LUI"
***
"Lucrul mâinilor lui, adevăr și judecată", spune psalmistul și asta e esența a ceea ce trăim.
poarta de la "Petru Vodă"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu