Toți observăm succesiunea anotimpurilor și trecerea timpului prin natură... toți aflăm la un moment dat că există o vreme pentru a pune semințele, o vreme pentru a le îngriji și a le lăsa să se coacă în fructe, o vreme apoi pentru a le culege și o vreme pentru a ne bucura de ele.
Uneori ochiul atent surprinde semnale contradictorii: castani, toporași sau magnolii, ori pomi fructiferi ce își etalează bogăția florală din nou în plină toamnă. Oare natura e nehotărâtă, e o eroare în programarea ei?
Cum inteligența naturii este infinită, e înțelept să primim aceste întâmplări ca pe adevărate mesaje directe din partea prietenilor noștri vegetali: e posibil ca ei să ne spună în astfel de situații că niciodată nu e târziu să pornești de la zero, că, indiferent în ce etapă a trăirii ești, e binevenit să repornești izvorul interior care să dea din nou viață lumii tale și să o repună în circuitul firesc al etapelor și de ce nu, să ne reamintească faptul că dincolo de ciclurile mari există susul și josul fiecărei clipe.
19 septembrie,
primăvara toamnei mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu