”Avem tendința să ne judecăm pe noi după nevoi, iar pe ceilalți după comportament!” a fost fraza care mi s-a agățat de ființă cel mai tare din tot discursul său. Am înțeles apoi cum nevoile noastre sunt mai mult decât formă ori simțire, sunt atât de mult în noi încât viața lor este a noastră. Trăim prin nevoile noastre atât de mult, încât adeseori ele acoperă orice altceva...fie că sunt cele imediate, primare, fie că sunt mai subtile, aproape de nedeslușit, ele au putere asupra noastră și ne pot face să uităm orice ar sta în calea împlinirii lor, ba chiar ne formăm așteptări ca ceilalți să lucreze la împlinirea lor. Într-adevăr, adeseori ne purtăm cu ceilalți în funcție de nevoile noastre și de comportamentul lor, ignorând nevoile lor și comportamentul nostru.
***
Și apoi sunt acele zile, ori vremi când simți o anume oboseală înăuntru, când parcă nimic nu se potrivește cu nimic, acele perioade când te străduiești stingher să-ți ocupi locul în sine, să te așezi, să-ți începi cu adevărat opera.
***
Ce vrei? .... Vreau să nu mai renunț niciodată la mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu