Există un soroc al intâlnirii... oricât de mult ți-ai dorit înainte să se grăbească sau să nu mai existe, acea întâlnire tot are loc.
***
Dintre toate întâlnirile, aceea cu tine este cea care te schimbă în întregime. La început te arde înăuntru cu o iuțeală amețitoare, dificil de suportat. Atunci e nevoie de anduranță, de curajul de a continua, dar mai ales e nevoie de solitudine. Pentru că orice trecere adevărată se face în intimitatea solitudinii. Cei dragi pot să asiste și să susțină transformarea ta de la o anumită distanță. Dacă însă la sorocul trecerii, există cineva din anturaj care s-ar putea împotrivi, se produce un fenomen asemănător vârtejurilor din apele repezi, acele vârtejuri care scutură cu putere bărcile. Astfel, e posibil să vezi cum în jurul tău se face brusc gol, deoarece aceia care nu sunt meniți să asiste la întâlnirea ta, renunță singuri ori cad în timpul scuturării „bărcii”. Pe moment totul poate părea un dezastru, însă, cu cât înaintezi, înțelegi că ești pe cale să faci cel mai nebunesc lucru din viața ta, dar și singurul care merită cu adevărat. Și atunci înțelegi deplin de ce a fost necesar ca pasărea Phoenix să se arunce în flăcările care aveau să o mistuie: aceea era singura temperatură potrivită pentru ca oul pe care îl purta în miezul său să eclozeze. Instinctiv sau asumat, decizia aceea era singura care îi aducea Viața.
***
Mult timp trăim fără să știm ce facem cu adevărat... mult timp ne lăsăm „trăiți ” dar există un anume ceas invizibil a cărui bătaie este auzită doar în unele inimi, precum o chemare la întâlnire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu