***
Trăim ... e ca și cum ne învârtim în niște roți uriașe care își fac traseul rotund în jurul unui ax central: axul ființei ce suntem. Astfel, pe un circuit eliptic-spiralat, există înșirate toate sub formă de halte, de nuanțe, ori înțelesuri prin care trecem de mai multe ori. Le parcurgem o dată cu mirarea descoperirii și a simțirii fiecăreia în parte, apoi trecem prin ele cu retrăiri de emoții și mai ales cu durere. Ne-am făcut din durere însoțitorul constant al traseului spiralat și ca un paradox bizar, ajungem să ne alegem iubiții tocmai dintre aceia care ne produc o anume durere. Ne declarăm gesturile în numele iubirii dar trăim în numele durerii profunde.
***
În rotirile acestea repetate, la un moment dat decidem să micșorăm intensitatea și atunci, cu un ritm mai potrivit vârstei la care suntem, trecem mai subtil prin porțiunile ce urmează a fi parcurse... adeseori le presimțim cu ceva vreme înainte: atât pe cele în durere cât și pe cele în fericire și ne pregătim altfel pentru traversarea lor. În cele din urmă totul primește un alt înțeles prin tocirea traversărilor și la un anumit soroc ne trezim pe un alt nivel al parcurgerii spiralate.
***
Se spune că într-o viață, un om parcurge de fapt trei vieți: aceea a pierderii naivității, apoi pe aceea a pierderii inocenței și la urmă, viața însăși. Pentru mine acestea sunt ca nivelurile spiralate care ne duc la trăirea ciclică a anumitor secvențe. Odată ce înțelegi mersul acesta ciclic al vieții, decizi să nu mai intervii cu obstinație în parcursul ei (ar fi ca și cum aflat în roata mare, te-ai crede tu cel care o face să se miște într-un sens și ai vrea, odată ajuns sus să o menții acolo perpetuu... inexorabil, roata va coborî orice ai vrea tu să faci); prin urmare, la un moment dat te lași în voia fluxului ciclic al vieții și participi cu specificul tău la el.
***
Și tot cu timpul înțelegi că la fiecare salt de la o viață la alta, există un om cu care ai avut acces la inițierea către lumea următoare, cum ai amintirea dezvirginării ce a făcut trecerea de la adolescență spre viața adultă, vei purta cu tine, în amintirile din noua viață și pe acei oameni în compania cărora ai trecut de viața naivă, sau de viața inocentă ca să poți ajunge să trăiești viața ta.
***
Abia după a doua viață poți spune că rotirile sunt mult mai aproape de centru axului care ești și că durerea, ca și bucuria sunt atenuate, mult echilibrate în manifestări și simțire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu