Sunt drumuri pe care pornești spontan și sunt drumuri pe care le pregătești cu mult timp înainte; sunt drumuri pe care vrei să mergi singur și sunt drumuri pe care ești bucuros dacă ai măcar pe cineva cu tine. Și sunt acele drumuri pe care vrei să le parcurgi cu cineva anume, nu cu oricine.
***
Se întâmplă să întâlnești un om și să ai față de el o bunăvoință și o înțelegere pe care știi clar că nu ai avut-o față de altcineva. Apoi simți cum și celălalt devine atent la ceea ce se întâmplă cu el în prezența ta și devii martorul transformării aerului din jurul vostru. Apoi se întâmplă un fenomen ciudat: toată vastitatea universului de remodelează și devine o singură mantie ce vă acoperă doar pe voi doi. Devii conștient de trările tale și de ale celuilalt în același timp, de tăcerile comune, de respirațiile comune, de stângăciile comune. Simți cum simultan cu remodelarea spațială a Universului timpul se dilată imens și fiecare secundă respirațiile devin o eternitate.
Deodată îl vezi pe celălalt deși nu te uiți spre el, îl intuiești; spui lucruri pe care nu le-ai spus niciodată și nu te temi să le spui deși poate în alte circumstanțe ar fi părut îndrăznețe. Totul se așază în firesc și natural, totul are un anume gust de eleganță aristocratică înnăscută, de un alt fel de acasă, acela când nu aflaseși încă despre faptul că te poți obișnui cu orice. Și apoi simți și știi că un Însoțitor prieten s-a alăturat parcursului tău prin viață.
***
Sunt drumuri pe care, de la un moment dat încolo, ori le parcurgi singur, ori cu cineva anume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu