Sunt lucruri care se întâmplă pur şi simplu...ele apar deodată şi rup curgerea timpului tău.
De exemplu poţi să citeşti, să asculţi muzică, să fie cald imens de iulie copt şi deodată, pe fereastra larg deschisă, intră un miros de frunze arse în toamnă. Te opreşti şi inhalezi până la graniţa aerului mirosul neobişnuit, intim de anotimp ce va veni.
Ori, eşti concentrat pe ceea ce faci, vorbeşti şi brusc, vezi pe la coada ochiului cum se mişcă ceva în apropiere. Nu poţi sesiza prea bine despre ce e vorba şi îţi muţi rapid privirea spre mişcarea percepută ... vezi un fulg unic, alb şi dantelat cum dansează în apropierea ta şi uimirea creşte cu atât mai mult cu cât, în încăpere fiind, ştii cu precizie că în ultimii ani, nu a trecut nici o pasăre prin odaia ta.
Alteori, stai zâmbind gândurilor tale şi începe să plouă liniştit, iar tu simţi cu toată fiinţa cum fiecare strop este însoţit de o suflare divină. Vrei să descifrezi simfonia ploii atribuindu-i respiraţii între sunete, expiraţii însoţind mesaje...atunci ploaia se înteţeşte, şi tu continui să fii uimit de faptul că trăieşti încă.
Se întâmplă în noapte să dormi liniştit, şi deodat' să ieşi din vis şi din somn şi să ştii cu precizie că eşti în visul cuiva, atunci la ora aceea târzie, de obicei aceeaşi, îţi afli gazda sufletului sau a minţii, în funcţie de locul pe care l-ai câştigat.
Şi câteodat', fără pricină, ori numai din pură urmare firească, îţi apar în mintrea dinăuntru chipuri, şi imagini, scene duioase ori glasuri uitate... universul din tine se populează cu alte scene, glasurile interioare au altă muzică , iar chipurile ivite în suflet sunt imaculate. Şi atunci, fără a şti motivul, îl cauţi pe Dante şi mergi cu el prin acordurile unei strune sfredelitoare spre scene uitate din alte vieţi şi din alte ceruri.
Deodat' , fără veste, ştii cine eşti şi că ai venit ca să afli despre a trăi... atunci abia îi ierţi pe toţi şi pe toate, poţi să-i iubeşti curat şi să înţelegi, pentru că ştii cu claritate că nu a stat cu adevărat în puterea lor să facă să se întâmple nimic, ci că fiecare este personajul din experienţa obligatoriu necesară a lui a trăi în trecerile noastre unice prin viaţă.
Fiecare om ce vine spre tine, fiecare întâmplare, acţiune, decizie este un prilej de a afirma cine eşti în esenţa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu