sâmbătă, 30 ianuarie 2021

O altfel de privire-244- Geana...

 Priveam cerul negru căutând locul de unde avea să înceapă ziua. Ceasul îmi spunea că era vremea ca soarele să răsară. Mașina mergea constant, cu aceeași hotărâre,  străpungând faldurile întunecate ale nopții.

 La un moment dat drumul a făcut un unghi drept și asta mi-a permis să cuprind cu privirea altă parte de cer. Abia atunci am văzut geana violet portocalie ce tăia orizontul precum un hotar ce desparte dincolo de dincoace. Am simțit cum inima a  îmbrățișat deodată imaginea acelei  dungi subțiri de culoare,  lăsând ca nuanțele  să-i treacă în ființare. 

Priveam cu uimire și încântare cum cerul își ridica pleoapa încet, încet, până ce în paleta  culorilor sale și-a făcut loc o nuanță de bleu și de atunci încolo, treptat, au început să devină vizibile și cele de jos, de pe pământ, până când nuanțele de bleu au înaintat împingând spre un altundeva bleumarinul întunecat de dinainte. 

În același timp, într-un teritoriu din adâncul ființei mele, un cer asemănător își ridica pleoapa violet portocalie spre a lumina  acel spațiu, spre a-i aduce ziua. 

În interiorul fiecăruia dintre noi există o lume ce are la rândul ei o noapte și o zi și, așa cum există un moment de crepuscul, există și un timp de zori ai acestei lumi, iar când aceștia apar, ne inundă ființa dinspre interior cu atâta putere încât lumina dinăuntru și lumina dinafară se întâlnesc la un moment dat. 

În acel moment și din această unire apare în toate universurile acea octavă superioară pe care ființa fiecăruia își va compune simfonia unică pentru care s-a născut. 

Zorii se-ngemănează, prietene!
















Niciun comentariu: