Adeseori uit că nu tu ești cel care mă dori prin cuvinte, gesturi, priviri ci că eu sunt acela ... cel de dincolo de sensul cuvintelor, gesturilor, privirilor. Când acest înțeles revine, mă întorc spre ele în sine, le privesc în ochi și le zâmbesc din seninul ce apare iar... Le traversez apoi pentru o altă etapă, pentru un alt salt, pentru o altă arsură.
***
Neștiința înotului mă face să caut alternative la statul prelungit sub apă... și atunci îmi amintesc că altcânva am respirat prin lichidul din jur, chiar și prin piatră... altcândva am glisat printre lumi, am creat aerul, universul propriu...
***
„Un vis e totul!”îmi spuneai altcândva ... m-ai învățat să respir și în vis, să transform, să trăiesc... uneori, când uit aceste trăiri, mi te apropii până îți simt răsuflarea, îți împrumut suflul întreg și simt iar Viața...
***
„Ești prin toate și continui să fii oricum!” mi te aud în urechea dinăuntru și asta mă face să știu, să pot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu