Vremurile vin și trec ... oamenii sunt ai vremurilor... prin șiragul veacurilor există acele suflete care ajung să trăiască în condiții nefericite, sub rangul lor, situații umilitoare. Din când în când, pe lume se nasc spirite care au un anume statut prin curaj, onoare, credință și pe care vremea în care trăiesc îi trimite în arenă să lupte pentru supraviețuire... Sunt batjocoriți de oameni net inferiori lor, sunt tratați nepotrivit, dezonorant, sunt umiliți de oameni care nu le pot înțelege noblețea. Indiferent de progres și evoluție, pe planeta asta încă mai există oameni de calitate care știu sau nu știu încă cine sunt, dar sunt forțați de circumstanțe să devină „gladiatori”.
„My name is Maximus Decimus Meridius, Commander of the armies of the north, general of felix legions, loyal servant to the true emperror, Marcus Aurelius, Father to a murded son, husband to a murded wife, and I will have my vengeance, in this life, or the next!”
***
În vremuri de război inamicul este cunoscut, căutat și înfruntat... Frica este învinsă, în caz contrar ești pierdut... în vreme de război, răspunzi cu tot ce știi și cu tot ce ești.
***
Fiecare dintre noi, înainte de a face, ESTE și fiecare dintre noi se definește pe sine prin ceea ce este. Tot ceea ce li se atribuie oamenilor ține de multe ori de aparențe și de iluzii atent meșteșugite. Foarte mulți oameni sunt contrariul a ceea ce spun că sunt și prin urmare cețurile sunt dese. Pe timp de ceață, războiul este incert și inamicul adeseori invizibil. Pe timp de ceață însă lumina proprie se vede mai bine decât în lumina soarelui.
***
„Astăzi ca și mâine/ Pururi și acum!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu