Trecerea este una dintre caracteristicile vieții. Este uimitor cum stăm într-o anume stare sau situație care durează cât timp îi este necesar unei ultime picături să se adauge pentru ca totul să se schimbe. Nu am știut niciodată care a fost acea ultimă picătură care a declanșat schimbarea bruscă dar am simțit clar când în interiorul inimii o palmă desfăcută spre exterior spunea stop și din acea clipă am încetat să mai fac ce făceam.
Trecerea se face între două părți și atâta timp cât ești în ea, exiști simultan în ambele. Niciodată nu știm dinainte cât timp va dura și de multe ori abia dacă îi conștientizăm începutul. Ne surprindem deodată în mijlocul unei stări, uneori ca o plutire, alteori ca o alunecare și devenim atenți la noi înșine. În timpul feluritelor treceri, ceea ce face parte din latura nouă, se adaugă precum nisipul din clepsidră cu o anume constantă, iar ceea ce ține de latura veche, dispare cu aceeași constanță, până când totul devine noua stare.
Dintre feluritele treceri, aceea de la indiferență la iubire îmi pare actuală și urgentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu