Uneori prin drumeție, mă insoțesc cu alti oameni care merg în aceeași direcție. Mergem o vreme alături, apoi ne distanțăm în funcție de ritm, intenție, energie. Mă gândesc că fiecare dintre noi, înainte de drumul comun a avut un punct de plecare, un anume T0 care i-a determinat apoi parcursul din acea zi. Poate s-a trezit ok sau poate a avut amețeli, poate că se simțea prea încărcat digestiv sau a pornit de acasă vesel și ușor, cu mult chef de drum. În condițiile date, chiar dacă direcția poate fi aceeași, pe parcursul ei apar „ecouri” ale începutului, ale acelui T0: amețelile se pot intensifica, disconfortul digestiv se poate accentua, ritmul poate aduce epuizare, etc. Și fără să ne dăm seama, oricât de frumos ar fi drumul, oricâte lucruri am discuta pe parcurs, acel om e atent doar la ce simte încă de dimineață. Apoi, fără veste, însoțitorul nostru ori se distanțează și pleacă mai repede, fie se ține scai de noi încercând să își refacă energia.
***
Cred că în mod asemănător, atunci când ne intersectăm pe drumul vieții cu alți oameni, înainte de a decide cât de lung va fi drumul parcurs împreună, ar fi sănătos pentru noi să ne gândim și la cum a fost T0 pentru celălalt, și să clarificăm cum am pornit noi înșine în acea călătorie. Pentru o viață întreagă, în ceea ce privește relațiile, există oameni care pornesc de la un T0 cu intenția de a afla și trăi ce este angajamentul sincer într-o relație dar sunt și acei oameni care nu au înscris deloc în tot parcursul vieții angajamentul responsabil ci trăiesc momentele așa cum vin, schimbând direcțiile după alte criterii de moment.
În acest caz, eronat poate fi doar alăturarea a două persoane cu intenții diferite, cu TO diferit, căci invariabil, fiecare va trăi neconform cu menirea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu