În Japonia există această filosofie numită Ichigo iche, care se referă la faptul că orice există în viață are o singură apariție: de exemplu o întâlnire, există o singură dată în condițiile și semnificațiile de atunci, niciodată nu se va mai repeta în viață.
Îmi place să cred că port în mine acest sentiment de respect față de orice moment despre care simt că este unic; îmi place să cred că în ciuda oboselii, a stresului ori a respingerilor din miezul clipei, ceva din mine a știut totuși să o onoreze, să o recunoască în unicitatea sa.
În multitudinea amintirilor felurite, în multitudinea emoțiilor cu care vin ele uneori, într-o dimineață mi-a apărut o întrebare: și dacă aș ști sigur că din toate variantele posibile, chiar eu am ales acest parcurs al vieții din rațiuni pe care astăzi încă nu le văd, oare cum s-ar schimba tot ce trăiesc? Și această întrebare a venit cu un alt mod de a mă raporta la ce trăiesc: de la analiza comportamentului celorlalți am trecut la „oare de ce mi-aș fi ales această experiență, exact în forma asta? Ce beneficii ar aduce ea pentru toți cei implicați?” Și mai ales, o întrebare rămâne peste toate: „Cum aș putea onora unicitatea acestei vieți spre folosul meu și al oricui cu care interacționez?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu