Observând mai mult timp comportamentul uman, reflectând și la etapele prin care am trecut eu însămi până acum, pot desprinde o concluzie referitoare la împărțirea vieții trăite a unui om în două perioade: prima, cea în care își face rău sieși, a doua, aceea în care încetează să-și mai facă rău și începe cu adevărat să-i ajute și pe ceilalți.
Până când un om nu trece de prima etapă, este inutil să vorbească despre o participare conștientă la binele comun, ori despre generozitate benefică tuturor.
Prin urmare, indiferent de ceea ce îl face să trăiască cu adevărat, de ceea ce îl motivează pe un om: cîștigul material, gloria, renumele, evoluția personală, naivitatea, loialitatea, etc, fiecare dintre noi are de trecut prin perioada în care ne facem singuri rău. Cât durează ea, asta este în strânsă legătură cu mai mulți factori care pot fi definiți ca „timpul personal de coaceree”, sau timpul de maturizare personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu