Taine-4

mai știi
începutul,
zâmbetul,
zarea,


ploaia.


mai știi
zborul,
cerul,
norii cei albi.

Inelul.

Gândul de week-end-285

Omul nu refuză ceea ce sau pe cine iubește. 

Taine-3

Sunt zile
 când
respir
 verde -albastru...
când,
lipsa mea
și lipsa ta
 se întâlnesc
într-o poveste
de iubire
 imaginară
 mai vie
mai frumoasă
decât  o știm.

Sunt zile
când
eu -verde
tu-albastru
se amestecă
pe șevaletul
 celest
și tu devii
mult verde
iar eu,
 un mut
albastru.

Taine-2

Cândva,
timpul a stat...
preț de un amurg
am privit la  cer:
sufletul meu
singur
cerul imens
tot singur.


Cândva,
sufletul meu
preț de un amurg
s-a umplut de stele,
de comete,
de supernove,
 și nebuloase
iar Cerul,
în același amurg,
a început să pulseze,
să respire,
să trăiască emoții
 umane.

Cândva,
sufletul meu
 a rămas cer,
iar Cerul,
mi-a devenit Suflet.

Gândul de week-end -284

Am nevoie să trăiesc  în iubire... mereu. 

Miercurea fara cuvinte-1/2019

o inițiativă Carmen

Iubindu-te

Iubindu-te am aflat că inima crește nebănuit în preajma ta și respirația creează  arabescuri de emoții lucitoare în spațiul dintre noi;

Iubindu-te am aflat că pielea  nu e o graniță ci o continuare a pielii tale și că împreună modelăm ființe magice din lutul iubirii;

Iubindu-te am aflat cum să mă nasc repetat și că noi împreună  arată cum se trăiește o viață în armonie.

Iubindu-te am aflat că dincolo de victorie și eșec, dincolo de frontiere închise, dincolo de viață și moarte, suntem noi, veșnici și oriunde.

Iubindu-te am aflat că dacă o relație nu te face să  devii mai bun, mai generos, mai iubitor, mai lipsit de frici și răzbunări, mai lipsit de invidie, dacă nu simți  că ființa pe care o iubești te face să crești, să evoluezi, atunci totul e in zadar.

Iubindu-te am aflat că dincolo de tine sunt  eu și setea mea puternică  de a fi iubire a înflorit catifelat ....dincolo de mine ești tu și sufletele noastre    plămădesc  petale suave  de nufăr măiastru din boabele de noroi ale vieții.

Dincolo de noi sunt cireșii în floare din fiecare primăvară a fiecărei vieți.

Taine-1

Uneori, seara,
În taina uimitoarelor
Amurguri,
un fior tăcut
se lasă peste fire...
Se aude
crescând un cântec
 unduind,
 cristale și perle
 mii.
E
cântecul din suflet:
 mirat,
  rănit,
 uitat în ploi,
nesărutat,
și neiubit,
ades trădat
și mult mințit,
 ciuntit...


Uneori,
În taina din amurg,
un fior tăcut
pune
rotundul din
roșu-soare
buton pe suflet.

Poveștile sufletului-28- GPS-ul

-Știi, există o vreme când GPS -urile noastre vorbesc între ele...

- Nu înțeleg, la ce te referi?

- E  ca atunci când planifici o călătorie cu mașina: îți fixezi destinația pe o hartă și alegi parcursul, stabilești popasurile, șederile și estimezi durata voiajului. Uneori alegi să te lași ghidat de un GPS care alege varianta cea mai potrivită de drum, ținând cont de realitatea de la fața locului.

- Asta pot înțelege...

- Ei bine, dacă viața însăși ar fi o călătorie cu o destinație pe care am ales-o inițial, poate chiar înainte de a ne naște?

- Poți spune și așa.... dar ce e  cu GPS -ul?

- Mă gândeam că în noi, undeva în suflet există o parte care știe deja destinația călătoriei noastre și care a stabilit destul de în amănunt detaliile drumului. Precum un GPS, vocea din inima noastră  ne spune pe unde să o luăm, ce urmează să facem. ne  indică schimbările de direcție de câte ori rătăcim drumul.  Potrivit obiceiului, putem urma această voce din inimă, sau putem să o luăm pe unde vrem noi, putem să ne trezim în câmp sau în fundături, putem să facem apoi calea întoarsă până ajungem iar pe drumul nostru. Se poate chiar să facem  ocoluri prelungite alegând să nu urmăm sau neînțelegând sfaturile acelei voci interioare, acelui GPS de viață pe care îl avem pornit de când ne naștem.

- Și vrei să spui că....?

- Vreau să spun că sunt convinsă că GPS-urile astea comunică între ele... stabilesc locul unde vehiculele noastre se întâlnesc, și eventual pe acela unde se despart.

-Crezi?

- Da, și mai cred că noi știm asta dar uităm profund

-Hm...de ce ar face asta și mai ales de ce ne duce spre unii oameni?

- Cred că suntem meniți să jucăm anumite roluri în viața celorlalți și ei în a noastră.

- De ce ar fi așa?

_  Să învățăm, să evoluăm, să progresăm... alături de cei asemenea nouă... împreună cu cei din același trib...

- ...

- În plus, când GPS-ul nostru tace, ori se strică, suntem ghidați de acela al celorlalți, aceia meniți. Prin ceea ce ne spun dar mai ales prin ceea ce fac ei în fiecare zi pentru ei înșiși, pentru ceilalți și pentru noi, putem ști încotro se îndreaptă ... e un mod de a ne alege însoțitorii pe drum.

***

Pentru drumurile lungi, rămân aceia care ne prețuiesc și ne respectă. 

Gândul de week-end-283

La un moment dat nu te mai simți definit de cuvintele celorlalți, oricine ar fi ei... acela e momentul când începe libertatea ta.

Gândul de week-end-282

La un moment dat înțelegi că 99% din ceea ce merge pe dos în viața ta este datorat lipsei cunoașterii de sine și subevaluării.

Gândul de week-end-281

Orice om, în viață fiind, este dator să afle adevărul  despre el însuși.

Gândul de week-end-280

Natura umană este în așa fel făcută încât slujește mai degrabă celui ce o ajută în momente cruciale pentru ea, decât Adevărului etern.

Poveștile sufletului-27-Călăuza

I s-a spus că era vremea să pornească din nou .. un grup întreg, mult mai numeros urma să înceapă călătoria și era nevoie de el. Se simțea epuizat de toate acele drumuri...văzuse și trăise cam tot...iubise intens și suferise crunt în toate acele drumuri...câștigase și pierduse nesperat; de fiecare dată drumul se arătase surprinzător și viu...încercase chiar diferitele intrări: dinspre Răsărit mai întâi, apoi alesese Apusul și pe urmă intrarea dinspre Sud. Cea de la Nord fusese cea mai dură și preferase chiar să uite profund acel drum. Acum i se spusese că va intra prin poarta de Sud Est... știa că nu va fi foarte diferită de celelalte, știa deja că vor urma acele încercări, acele mici victorii și acele mici înfrângeri, cunoștea pe dinafară toate slăbiciunile celor din grup și problemele pe care le vor întâmpina din cauza stângăciei unora mai tineri dintre ei...cu acești, cei mai tineri, era cel mai greu pentru că erau foarte curioși, indisciplinați și puși pe acțiuni necugetate. Nu deprinseseră încă obiceiul de a calcula urmările faptelor lor...erau încă naivi și în plus aveau acea caracteristică a spiritelor răsfățate care pot provoca cele mai dezastruoase situații din nebăgare de seamă. E drept că aveau să mai fie și câțiva pe care se va putea bizui, iar pe Drum i se spusese că va întâlni acei Ghizi ai locului, super experimentați, care îl vor îndruma și ajuta la nevoie. Știa deja atât de multe despre ce va urma, încât simți puternic dorința de a refuza. De data asta nu va mai fi el Călăuza... își câștigase acest drept de a refuza un drum, datorită miilor de drumuri făcute până atunci. 

Cunoștea dinainte principalele etape ale Drumului, știa și că grupul de acum este dintre cei care vor înțelege cel  mai puțin prezența lui și se vor purta uneori insolent și răzvrătit în porțiunile acelea de parcurs când vor întâlni Iluziile... Știa că avea să le arate tărâmurile felurile, potecile rătăcitoare și apoi ieșirea din ele... știa că Aparența va fi și ea în grup și va tulbura trăirile, întâmplările cu atât mai mult cu cât grupul va fi mai rebel. Știa că avea să fie un drum de uzură mentală mai mult decât fizică și asta îl făcea să își dorească să refuze de data asta. 

Pe de altă parte știa că exista un fel de clasament al Călăuzelor și că mai avea nevoie de două puncte pentru a putea să decidă deplin  parcursul drumurilor viitoare. Avea să pornească dinspre poarta de Sud Est de la opt personal și dacă pe tot parcursul va fi o bună călăuză,  dacă va avea drept far binele suprem comun, la capătul drumului avea să devină un nouă sau poate chiar zece. Asta însă avea să însemne încercări mai dificile decât ale celorlalți, deoarece, deși Drumul va fi aparent comun, știa că fiecare o va lua pe câte o potecuță ispititoare, știa că în unele cazuri va fi nevoit să aștepte o vreme până vor veni din urmă cei rătăciți, iar alteori chiar se va întoarce, va face o bucată de drum înapoi pentru a îl ghida direct pe calea bună pe câte unul rătăcit complet... știa că aceia îi vor fi foarte dragi, dar știa și că ei vor fi și cei  care se vor răzvrăti și i se vor opune, aceia care vor înțelege cel mai puțin misiunea lui și chiar îi vor nega total rostul și sensul în drumul comun.

***

Venise vremea să pornească din nou și o puternică dorință de a refuza îl străbătu prin toți porii. Culmea era că avea să poarte  haine cu care nu era deloc învățat... va fi acea Călăuză care nu va avea voie să lupte cu armele obișnuite în caz de pericol fățiș, i se spusese asta; va fi nevoit să învețe să folosească forța din interior, din plinul inimii și știa că asta e cel mai dificil. 

Venise vremea... își pregătea răspunsul definitiv N...apoi a privit din nou grupul ce aștepta voios și inocent și a zis DA. 

Gândul de week-end-279

Este un timp când afli lucruri, un timp când le înțelegi și un alt timp când le practici.