De-a lungul vremii aflăm că există o vârstă până la care o femeie se face tot mai frumoasă, vârstă ce reprezintă un apogeu, dincolo de care nu ar mai exista vreo schimbare majoră. Scriitorii din alte vremuri fixau această limită în jurul vârstei de 21 ani în cazul femeii urmând ca apoi, odată cu apariția ridurilor, frumusețea ei să se șteargă asemeni unei flori ce se ofilește.
În mod curios, trecând prin anotimpurile vieții am observat că frumusețea are felurite înfățișări și că există o frumusețe juvenilă, o frumusețe feciorelnică, dar și că frumusețea pârguită poate dura cât o viață și că, precum o floare ce continuă să se deschidă repetat prin ani, o femeie poate fi frumoasă prin toate vârstele ei. Când însă în mod constant prin ființa ei trece iubirea unui bărbat, atunci femeia își dezvăluie strălucirea de zeiță.
Cred că e vremea să înlocuim vârsta frumuseții cu viața frumuseții și să trăim frumos și în iubire fiecare moment al trecerii noastre prin această lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu