Primăvara, devenim copaci înflorind iubirea din noi.
sâmbătă, 4 mai 2019
sâmbătă, 27 aprilie 2019
Poveștile sufletului-30- Lumina iubirii
La miezul nopții lumina sfântă își începe drumul inimii, luminând cu căldură fiecare chip. O dată în an fiecare dintre noi dăm mai departe și primim cu bucurie licărul vesel pe care îl ocrotim apoi, cântând. După aceea îl ducem încetișor în casele noastre și îl așezăm undeva lângă intrare să vegheze și să protejeze.
E un miracol în sine.
În afara zilei de sărbătoare există încă un alt drum al luminii care se transmite de la un om la altul până când se răspândește în întreaga omenire, până când fiecare dintre noi va avea lumina sa pe care o va duce în casa sufletului și o va pune în loc ales ca să vegheze și să ocrotească.
Este lumina iubirii pe care a aprins-o cândva un om și a lăsat-o să treacă la omul pe care l-a iubit cu dragoste pură. ..și au fost atunci două lumini care, încet, încet s-au înmulțit când fiecare om a iubit pur și senin, frumos și limpede. Lumina iubirii se transmite mereu și încă se răspândește; cândva oamenii se vor naște cu sufletul deja luminat... până atunci însă, cu fiecare om care îl iubește pe celălalt ea trece de la un suflet la altul aprinzând cerul și pământul.
Gândul de week-end-293
Unele întâlniri sunt tocmai ca să învățăm să facem lucrurile în alt mod decât o făceam până atunci.
luni, 22 aprilie 2019
Gândul de week-end-292
Sunt relații care rămân în noi ca un cerc vicios așteptând ieșirea prin mărturisiea mereu amânată.
sâmbătă, 13 aprilie 2019
Taine-6
Renaște-mă
înveliș
lumină
iubire
miros
de flori
dulci
acrișor
pace
senin
forță
în răsărit
renaște-mă
viață
joc
iubire
acum
să mă nasc
să fiu
să beau
lapte
din stea
viață
renaște-mă
hrănește-mă
crește-mă
fii-mă!
înveliș
lumină
iubire
miros
de flori
dulci
acrișor
pace
senin
forță
în răsărit
renaște-mă
viață
joc
iubire
acum
să mă nasc
să fiu
să beau
lapte
din stea
viață
renaște-mă
hrănește-mă
crește-mă
fii-mă!
sâmbătă, 6 aprilie 2019
O altfel de privire-202- Începutul și sfârșitul
Începutul și sfârșitul sunt fețele aceleiași monede, ele sunt întrepătrunse în orice moment. orice început conține sfârșitul acelui lucru, orice DA spus cu tărie cuiva este un Nu spus cu certitudine altcuiva, orice naștere întru ceva este o moarte întru altceva, fiecare apus este un răsărit și fiecare răsărit este apusul dintr-o altă lume, fiecare înmugurire este o desprindere la prima brumă serioasă și fiecare Bun venit este un Adio!
Trăind în aceste două aspecte înțelegi că de fapt suntem cu adevărat curgerea clepsidrei și că asta este constanta noastră. Între timp mai făurim ceva, mai creștem în simțire, mai visăm, mai adăugăm nisip...
Între doăuă fire de nisip ce cad suntem o veșnicie și niciodată, nimic nu va mai fi asemenea...suntem o infinitate de vieți într-o infinitate de secunde, într-o infinitate de fire de nisip ce cad între un început și un altul. Suntem o continuare permanentă și totul, absolut totul există pentru că noi existăm.
Nu am să știu ce a fost înainte de nașterea repetată, nu mai vreau să știu...
Este iar un răsărit, clepsidra a fost iar întoarsă și totul începe să curgă ...
51!
joi, 4 aprilie 2019
Gândul de week-end-290
Există o vârstă de la care nu mai vrei să explici necesitatea fidelității, ea este de la sine înțeleasă.
marți, 2 aprilie 2019
În mod ciudat...
E ciudat cum sufletul locurilor îmi este adeseori mai aproape decât cel al oamenilor. Într-un fel repetat, de-a lungul vieții m-am simțit acceptată, primită și nejudecată de către locuri, am simțit o comunicare frustă între noi, m-am bucurat de tihna acelor întâlniri armonioase ori magice, de împărtășirea trăirilor unice.
Locurile au un fel direct sufletește de a mă chema și de a mă primi, de a mă însoți: indiferent de potrivirea dintre noi, nu s-au prefăcut niciodată a fi altceva decât erau și a depins doar de mine să înțeleg și să accept sau nu acest fapt. Între mine și ele se întâmplă mai întâi proiectarea unui arc de atracție și când acesta atinge irezistibilul, plec fără vreo ezitare spre întâlnirea noastră.
Iubesc să mă cufund în picturalul locurilor, să mă contopesc în țesătura lor, să respir aroma vieții specifice fiecăruia, să îmi las respirațiile să se împletească lângă respirațiile lor, să îmi las umbra să se alungească pe contururile lor.
În mod ciudat, întâlnirea cu unele locuri a însemnat nașterea unei dragoste aparte, unică în ființare.
vineri, 29 martie 2019
duminică, 17 martie 2019
Și acum?
Pe 20 martie se împlinesc zece ani de când s- a născut acest blog.
Zilele acestea am zăbovit cu gândul la toți anii aceștia în care am trăit omenescul împreună și care mi-au confirmat faptul că a scrie este pentru mine o nevoie, o pasiune, un mod de a trăi. Am acceptat că scrisul nu este un moft sau un răsfăț ci o necesitate care se dovedește a fi benefică și semenilor mei.
Acest blog a creat prietenii nebănuite, care durează și astăzi și în general a fost o secvență din viață pusă pe masă, în văzul tuturor: iată, asta este., asta simțim și trăim toți, ce e de făcut acum?
”În Căutarea Stilului Pierdut” este o poveste de iubire scrisă în direct, născută din dragoste frumoasă și crescută prin ani: este muzică și dans, este contemplare, inspirație divină și multă uimire, este dialogul cu inefabilul și miraculosul care uneori s-au folosit de ființa mea pentru a se naște. Adeseori m-am simțit vehicolul prin care emoțiile, ideile, trăirile își făceau drum spre lume, spre întrupare.
Este o poveste care a trecut prin toate etapele cunoscute, a avut eroi și încercări, prieteni și dușmani, a parcurs drumuri lungi până la merele de aur, apa vie, secretul vieții și al morții, fata cea frumoasă și deșteaptă ori prințul cel fermecat. a avut pegasul său și puțină magie, multe fioruri și sclipiri aurii.
Fac o reverență în fața voastră, cititorii fideli sau întâmplători, vă mulțumesc fiecăruia în parte, mulțumesc pentru fiecare gest de susținere, promovare, pentru fiecare mesaj primit.
”În căutarea Stilului Pierdut” a ajuns la o vârstă la care se întreabă cum să continue, se întreabă dacă felul cum a trăit până acum mai este de actualitate, dacă nu cumva este momentul să se metamorfozeze și să pornească spre o altă zare căci Stilul Pierdut, a fost regăsit.
sâmbătă, 16 martie 2019
Gândul de week-end-289
În noi este un regat populat cu tot ceea ce suntem, am fost și vom fi și de noi depinde pacea și fericirea acestui regat.
sâmbătă, 9 martie 2019
Gândul de week-end -288
Transmitem mai degrabă încrederea noastră în ceea ce știm, autoprețuirea și iubirea de sine decât conținuturi.
joi, 7 martie 2019
O altfel de privire-201- Scrisoare
E primăvară.. . și îți scriu.
Nu îți voi spune ce doresc, ce aștept de la tine, ce nevoi am, nu am să-ți vorbesc despre speranțele, visurile, năzuințele în ceea ce ne privește. Vreau să îți arăt ce aduc, ce pun în comun, ce sunt acum și ce îmi doresc să fiu în această însoțire.
Cu înfățișarea și felul de a fi, în mine există o anume zestre care va trăi în același timp cu noi: câteva cicatrici pe care obișuiam să le zgândăr repetat căci sângerarea ce urma după aceea îmi dădea un sentiment cu care mă obișnuisem și pe care îl asociam cu viața, cu trăirea : acum știu că era unul din felurile în care mă mințeam și prin care fugeam de mine. Am învățat și știu să aștept ca și rănile dinăuntru să își afle timpul de închidere, de coajă și timpul de revenire la netezimea dintâi. Sunt apoi niște cârlige grele pe care obișnuiam să le agăț de puncte fixe (oameni, trăiri, scenarii, obiceiuri) care mă țineau într-un fixism securizant, căci atâta timp cât stai legat într-un spațiu fix, ai sentimentul că ești în siguranță, prin deplina sa cunoaștere ... acum, port doar urmele acelor cârlige pe care rând pe rând le-am dezlegat cu migală și acceptare. Mai sunt niște orgolii, ceva lașități și excese cu care am stat o vreme la taifas și cu care am râs apoi într-o altă vreme când am întocmit harta limitelor personale și cu care vin , iată în fața ta. Sunt contururi pe care le-am desenat deja și sunt și cote pe care le vom desena împreună, căci și tu, la fel ca și mine, ești un regat cu reliefuri încă neexplorate, încă necunoscute și în care e posibil să dorim să nu intrăm la început, ori poate nici mai târziu.
Astfel, ce îmi doresc să fiu de acum? vreau o însoțire calmă și caldă, cu veselie, cu susținere și onestitate, cu rod adevărat. Pentru asta aduc ceva curaj, niște optimism, credință, ceva înțelepciune și drag de a trăi restul vieții cu iubire, pun în comun ceea ce sunt și am învățat să fiu.
E primăvară și îți scriu.
vineri, 1 martie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
