Cred că aceasta este una din întrebările esențiale la acest ceas aniversar. Mi-am propus să stau o vreme cu ea, să o las să mă petreacă până când își lasă esența să se așeze în sens deplin. Mă știu „inimoasă” de fel, mă știu „salvatoare” dintotdeauna și cred că dincolo de un anume înțeles există în fiecare dintre noi un „quelque chose” care ne poartă prin viață și pe care îl simțim intim chiar dacă nu vrem sau nu putem să îl înțelegem cu adevărat.
Acum știu că această parte din mine întotdeauna se va simți „încălzită” acolo unde se va simți necesară, de folos, acolo unde va putea ocroti, ajuta, îngriji, sprijini. Relațiile mele de-o viață, puține de altfel, au avut ca punct de pornire această parte a inimii mele care ocrotește pe cel care are nevoie. Pentru mine iubirea a fost mult timp acel ceva de Maica Tereza și m-am situat în diferite moduri față de ea, până când acum, în acest ceas, îl las să fie pur și simplu., îmi place că e așa.
Pentru mine iubirea este să fii acolo, deplin, lângă celălalt.
