Gândul de week-end-328

Când o dorință ajunge să își împlinească deplinul în tine însuți,  trece apoi în realitate.

O altfel de privire-217-Privirile...

Obișnuiesc să îl privesc în ochi pe celălalt...așa știu cel mai bine, prin ceea ce simt când îl privesc, ceea ce este cu adevărat între noi... Întâlnirea dintre privirile noastre este ca strângerea de mână când faci cunoștință: sunt oameni ce își lasă moale mâna, abia participând, retrași mult înapoia întâlnirii...sunt oameni ce îți apucă mâna cu o strângere uneori dureros de fermă, ades ca și cum nu ți-ar mai da drumul... până la urmă te desprinzi tu hotărât, și mai sunt acele strângeri de mână oneste, egale, corect dozate, punctate de o privire limpede și un zâmbet deschis.

Ei bine, tot la fel sunt și privirile...sunt acei oameni care se feresc să te privească, fugind undeva în spatele unei posibile întâlniri, ca și cum nu ar putea susține intersectarea luminii sufletelor...sunt apoi aceia care îți prind privirea și te țin ostatic în ea, până simți că  te seacă de energie și te smulgi tu, uneori  mai mult sau mai puțin evident din  încătușarea subtilă...și sunt priviri neutre, egale, corect dozate, prietenoase.                       

***

O singură dată, intrând într-o gară de munte am întâlnit o privire străină în care m-am simțit confortabil. Nu știu cui aparținea, nu am schimbat nici un cuvânt însă, în momentul în care ne-am privit în ochi în spațiul creat între noi s-a instalat o stare de confort, de armonizare, de hrană reciprocă. Știu că îndată ce am devenit conștientă de acea frumusețe, mi-am retras subtil privirea, pentru a verifica mai târziu, ca din întâmplare, efectul întâlnirii din eter...a fost exact același, aceeași stare  de bine și frumos, fără nici o conotație de vreun fel, doar echilibru și reciprocitate.

***

Sunt unele întâlniri care sunt făcute poate doar ca să ne arate că există ceea ce în mod obișnuit  credem a fi ireal, de vis, ideal. Fie binecuvântate  aceste ieșiri din matrice, aceste întâlniri în armonie deplină.

***

Și eu și tu existăm pe lume și întâlnirea noastră este menită să aducă înfloriri și curcubee, zori portocalii și apusuri rozalii. Și eu și tu trăim și călătorim, lucrăm, visăm, simțim, năzuim... 

Gândul de week-end-327

Am învățat să cunosc un om după cum se comportă cu ceva sau cineva, când e sigur că îi aparține.

Gândul de week-end-326

Omul care te iubește ține cont de ceea ce îți face plăcere, ba mai mult, are grijă ca acel lucru să se întâmple. 

O altfel de privire-216-Starea de iubire

Mai întâi se deschide inima...cu o privire sau cu o anume simțire...neașteptat ori dinadins. Apoi, ușor se strecoară o sămânță în solul rănit de brusca deschidere și ...se așteaptă...un an, o vreme, câteva vieți...

***

Există pe urmă un anumit timp în care se întâmplă împreunul, sau îngemănarea, sau coființarea...Ești dublat de o altă existență în tot ceea ce simți, ce faci, ce trăiești...dincolo de certitudinea existenței divine în tine și din tot ce ființează, te mai populează o alta, umană, cunoscută, pipăibilă aproape, dar invizibilă... o simți în ceea ce ești, în preajma ta fizică, atât de concretă și totuși atât de nevăzut... Poate că o respingi, o alungi ades dar o regăsești mereu acolo, în ceea ce reprezintă frunzișul tău, tulpina ta reală, lipită de spațiul care ești. 

La urmă te obișnuiești  cu ideea că unele lucruri sunt menite să fie așa, că există această alăturare venită de la sine, sau dintr-o poveste scrisă undeva prin alte zenituri, și doar înveți să treci prin anotimpuri cu acest nou trunchi ce ți-a crescut sub coroană. Îi vei împărtăși trăirile, iubirile, poate că îi vei visa visurile... nu vei mai încerca să îi îndrepți ramurile spre cerul înalt ci îi vei lăsa onduleurile pe care și le impune singur să se desfășoare după conturul său. 

Tu vei crește spre înalt ca și până atunci, vei căuta aerul rarefiat de sus, îl vei aduce în rădăcini ca și până atunci și undeva, la altă adâncime neștiută de nimeni, vei lăsa rădăcinile să se întâlnească fără să te mai opui.

***

Există anumite trăiri ce nu pot fi demonstrate, explicate, dovedite... nu poți decât să le mulțumești și să le accepți.

***

                                        Să trăiești este  o stare de iubire. 

Gândul de week-end-325

Tot ce trăim este un cadou.

O altfel de privire-215-Suprapuneri...

Sunt clipe când  mă opresc pentru o vreme ca să privesc la suprapunerile de stări care suntem perpetuu...în fiecare clipă, în noi ființează toată gama și în fiecare clipă în noi se cântă un anumit ton. Chiar dacă ne aflăm în  aceeași vale a nostalgiei, ori a bucuriei, simțământul din fiecare dintre noi este diferit ... 

Prin timp am prcurs extreme de simțire și cred că poate și din această cauză, ceea ce trece prin afectul personal de ceva timp este atenuat, privind  din perspectiva aruncării în adâncul său; ceea ce vreau să spun este că bucuria pe care o trăiesc, la fel ca și durerea sunt altfel față de cum erau altădată... sunt mult mai line, aproape ca luciul unei ape întinse ce nu se mai lasă răvășită de furtuni. Sau poate că lasă doar pojghița suprafeței să se învolbureze o vreme, dar miezul, adâncul trăiesc în liniște. E acea liniște pe care o știam de dinainte de veac, o speram, o așteptam...Într-un luciu de viață m-am întâlnit... mi-a plăcut atât de mult încât am lăsat să se întâmple definitivul alăturării, al întregirii. Împreună cu mine îmi este mult mai ușor să văd, să apăr, să construiesc. 

Împreună cu mine, totul se trăiește în cheia admirației... pot fi lângă cel pentru care admirația se naște și crește și reciproc, cel care găzduiește în cuibul din sufletul său sămânța admirației.

***

Ascult, privesc, tac adeseori...Mângâi mai mult decât vorbesc...cultiv mângâierea prin aducerea și îmbrățișarea în miezul din inimă, prin învăluirea cu o privire de catifea, prin țeserea unui gând călduros, prin aprinderea luminii - zâmbet în tonuri...

     

E ceas de sărbători, reveniri, încolțiri. Pun grăunțe de iertare, de credință, de statornicie, de bucurie așezată pe rod. Mă înfășor cu toate acestea și las lăstarii să crească viguros într-un verde viu de viață. 

Gândul de week-end-324

Muntele și ieșirea din toate rolurile sunt momente de restartare repetată. 

Gândul de week-end-323

Iubind unii oameni, te iubești tot mai mult pe tine însuți și tot ce trăiești...și ăsta e răspunsul pe care îl așteptai . 

Gândul de week-end-322

Te cunosc după lumina din privire și prin tot ce simt când sunt lângă tine; apoi mă recunosc. 

Gândul de week-end-321

Tot urcând pe munți, vine o clipă când înțelegi că adevăratul munte pe care îl urci de fapt în viață, este cel interior. 

Poveștile sufletului-32- Reamintirea

Nu ne oprim din iubit...doar luăm pauză... de fiecare dată când iubirea noastră e prea mult pentru celălalt: prea pură, prea toată, prea serioasă sau prea nebună, prea  neștirbită....

Nu încetăm să iubim... doar ne reconfigurăm direcția, apoi intensitatea și mai la urmă lăsăm uluirea să  danseze laolaltă cu certitudinea..

Nu ne oprim să iubim...doar ne lăsăm să așteptăm... învățăm să verificăm... să recunoaștem ce e și ce poate fi...

Nu încetăm să iubim... doar aflăm cum să spargem sâmburele din jurul inimii...să lăsăm mlădița să înflorească în văzul tuturor...

Nu ne oprim să iubim...doar ne lăsăm flacăra deoparte...am aflat că ea poate răni pe cei care trăiesc iubirea pe bucăți...

Nu încetăm să iubim....... cei ce  am fost, suntem și vom fi  IUBIRE!

Gândul de week-end-320

Sunt oameni și locuri, în preajma cărora ești mai aproape de tine însuți.

Gândul de week-end-319

Chemarea iubirii este eternă și adevărată; oricare alta e iluzorie și efemeră.

Gândul de week-end-318

Adeseori petrecem prea mult timp ca să schimbăm părerea pe care ceilalți o au despre noi.