Gândul de fiece zi

Și acum?

Pe 20 martie se împlinesc zece ani de când s- a născut acest blog.

 Zilele acestea am zăbovit cu gândul la toți anii aceștia în care am trăit omenescul împreună și care mi-au confirmat faptul că a scrie este pentru mine o nevoie, o pasiune, un mod de a trăi. Am acceptat că scrisul nu este un moft sau un răsfăț ci o necesitate care se dovedește a fi benefică și semenilor mei. 

Acest blog a creat prietenii nebănuite, care durează și astăzi și în general a fost  o secvență din viață pusă pe masă, în văzul tuturor: iată, asta este., asta simțim și trăim toți, ce e de făcut acum?

”În Căutarea Stilului Pierdut” este o poveste de iubire scrisă în direct, născută din dragoste frumoasă și crescută prin ani: este muzică și dans, este contemplare, inspirație divină și multă uimire, este dialogul cu inefabilul și miraculosul care uneori s-au folosit de ființa mea pentru a se naște. Adeseori m-am simțit vehicolul prin care emoțiile, ideile, trăirile își făceau drum spre lume, spre întrupare. 

Este o poveste care a trecut prin toate etapele cunoscute, a avut eroi și încercări, prieteni și dușmani, a parcurs drumuri lungi până la merele de aur, apa vie, secretul vieții și al morții, fata cea frumoasă și deșteaptă ori prințul cel fermecat. a avut pegasul său și puțină magie, multe fioruri și sclipiri aurii. 

Fac o reverență în fața voastră, cititorii fideli sau întâmplători, vă mulțumesc fiecăruia în parte, mulțumesc pentru fiecare gest de susținere, promovare, pentru fiecare mesaj primit. 

”În căutarea Stilului Pierdut” a ajuns la o vârstă la care se întreabă cum să continue, se întreabă dacă felul cum a trăit până acum mai este de actualitate, dacă nu cumva este momentul să se metamorfozeze și să pornească spre o altă zare căci Stilul Pierdut,  a fost regăsit. 

Gândul de week-end-289

În noi este un regat populat cu tot ceea ce suntem, am fost și vom fi și de noi depinde pacea și fericirea acestui regat.

Gândul de week-end -288

Transmitem mai degrabă încrederea noastră în ceea ce știm, autoprețuirea și iubirea de sine  decât conținuturi.

O altfel de privire-201- Scrisoare

E primăvară.. . și îți scriu.

Nu îți voi spune ce doresc, ce aștept de la tine, ce nevoi am, nu am să-ți vorbesc despre speranțele, visurile, năzuințele în ceea ce ne privește. Vreau  să îți arăt ce aduc, ce pun în comun, ce sunt acum și ce îmi doresc să fiu în această însoțire. 

Cu înfățișarea și felul de a fi, în mine există o anume zestre care va trăi în același timp cu noi: câteva cicatrici pe care obișuiam să le zgândăr repetat căci sângerarea ce urma după aceea îmi dădea un sentiment cu care mă obișnuisem și pe care îl asociam cu viața, cu trăirea : acum știu că era unul din felurile în care mă mințeam și prin care fugeam de mine. Am învățat și știu să aștept ca și rănile dinăuntru să își afle timpul de închidere, de coajă și timpul de revenire la netezimea dintâi.  Sunt apoi niște cârlige grele pe care obișnuiam să le agăț de puncte fixe (oameni, trăiri, scenarii, obiceiuri) care mă țineau într-un fixism securizant, căci atâta timp cât stai legat într-un spațiu fix, ai sentimentul că ești în siguranță, prin deplina sa cunoaștere ... acum, port doar urmele acelor cârlige pe care rând pe rând le-am dezlegat cu migală și acceptare.  Mai sunt niște orgolii, ceva lașități și excese cu care am stat o vreme la taifas și cu care am râs apoi într-o altă vreme când am întocmit harta limitelor personale și cu care vin , iată în fața ta.  Sunt contururi pe care le-am desenat deja și sunt și cote pe care le vom desena împreună, căci și tu, la fel ca și mine, ești un regat cu reliefuri  încă neexplorate, încă necunoscute și în care e posibil să dorim să nu intrăm la început, ori poate nici mai târziu. 

Astfel, ce îmi doresc să fiu de acum?  vreau  o însoțire calmă și caldă, cu  veselie, cu susținere și onestitate, cu rod adevărat. Pentru asta aduc ceva curaj, niște optimism, credință, ceva înțelepciune și drag de a trăi restul vieții cu iubire, pun în comun ceea ce sunt și am învățat să fiu.

E primăvară și îți scriu.

Gândul de week-end- 287

Între DESPRE și PENTRU, între CE și CINE mă definește  CUM. 

Gândul de week-end-286

Când o relație are tot ce trebuie ca să devină uimitor de frumoasă, unul dintre cei doi se sperie și o strică. Egoul său îl va convinge apoi că asta  este realism.

Poveștile sufletului-29-Ești înțeles...

Era o așteptare de ceva anume...sufletul tânjea fără să știe cu exactitate după ce. Dinăuntru creștea o presiune care se simțea în jur ca o ceață groasă...ritmul se schimba și el. Atunci am căutat cercul de liniște, m-am așezat în mijloc și am invitat Moartea să ne sfătuim. 

***

A venit cu chipul acela nebănuit, de căldură luminoasă. Știam că  aștepta de ceva vreme invitația mea...acum că eram alături i-am cerut să ne ajutăm reciproc, să facem echipă... a zâmbit ciudat și pentru prima dată mi-a permis să o privesc în față. Mă gândeam că o știam de mult și că mereu crezusem atâtea minciuni despre ea, mă gândeam că pentru prima dată simțeam că mă aflu mai aproape de mine și de oricine altcineva, simțeam o bucurie mai mare chiar decât în orice altă experiență trăită.

 A știut ceea ce simțeam și  m-a întrebat ce îmi mai trebuia ca să trăiesc cu adevărat.

I-am spus că am nevoie să aflu mai multe răspunsuri:  ce este cel mai important pentru sufletul meu...”Libertate”, mi-a spus

-  ce rol am în iubire în viața asta ” Să împărtășești ce știi, înțelepciunea ta are nevoie să fie dezvăluită în orice act de iubire ai săvârși!”- ce menire am ” Să creezi ceva unic cu viața ta, ceva ce doar tu știi”- ce ar trebui să știu atunci când nu mai pot continua, când mă prăbușesc ” Că ești înțeleasă, că tot ce faci este  cunoscut și are un sens pentru viața ta și a celor ce te cunosc”- ce este cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știe oricine trăiește pe lume - ” Că ești iubit așa cum ești, deplin și nemăsurat”

Într-o clipă de grație divină,  Moartea și cu mine am dat mâna și am hotărât să  trăim cu adevărat. 

Taine-5

Se zvonește
că te-ai schimbat
că ochii ți-s
 mai lungi
și fața e mai albă

se zvonește
că tânjești
că devii
mai înțelept,
mai așezat


spun unii
că în tine
arde un foc
poate un dor
poate o vatră
regăsită
cu care ființa
ta obișnuia
să se lupte
și că pari
să fi făcut
 pace
cu toate
chiar și cu
tine ...


se zvonește...

dar eu știu
toate astea
căci tu
locuiești
la mine
în suflet

Taine-4

mai știi
începutul,
zâmbetul,
zarea,


ploaia.


mai știi
zborul,
cerul,
norii cei albi.

Inelul.

Gândul de week-end-285

Omul nu refuză ceea ce sau pe cine iubește. 

Taine-3

Sunt zile
 când
respir
 verde -albastru...
când,
lipsa mea
și lipsa ta
 se întâlnesc
într-o poveste
de iubire
 imaginară
 mai vie
mai frumoasă
decât  o știm.

Sunt zile
când
eu -verde
tu-albastru
se amestecă
pe șevaletul
 celest
și tu devii
mult verde
iar eu,
 un mut
albastru.

Taine-2

Cândva,
timpul a stat...
preț de un amurg
am privit la  cer:
sufletul meu
singur
cerul imens
tot singur.


Cândva,
sufletul meu
preț de un amurg
s-a umplut de stele,
de comete,
de supernove,
 și nebuloase
iar Cerul,
în același amurg,
a început să pulseze,
să respire,
să trăiască emoții
 umane.

Cândva,
sufletul meu
 a rămas cer,
iar Cerul,
mi-a devenit Suflet.

Gândul de week-end -284

Am nevoie să trăiesc  în iubire... mereu. 

Miercurea fara cuvinte-1/2019

o inițiativă Carmen