Fiecare dintre noi are nevoie de adevărul său, care îl eliberează în clipa când îl află.
vineri, 29 iulie 2022
sâmbătă, 23 iulie 2022
luni, 18 iulie 2022
O altfel de privire-316- Ma vie...
Obișnuiesc să fac un pas înapoi și să privesc... pe munte mă opresc ca să cuprind zările, să îmi umplu ființa cu fără de limita și cu uimitorul pe care îl aflu în drumeție. În lume prețuiesc momentele când stau în liniște cu mine sau când tac și ascult fără vreo intenție anume... e un soi de reglare, de ajustare la centrul a ceea ce sunt.
***
În unul din aceste momente de retragere mi-am luat răgazul să privesc la viața mea de acum și la viața de pe acest Pământ, la drumul pe care îl conține. Mă gândeam la drumurile pe care le facem spre anumite dstinații, spre anumite obiective și deodată am înțeles că există un singur drum, acela de la naștere la moarte și că mult prea des il ignorăm tocmai pentru că ne împotrivim detinației. În mod ciudat, deși mergem în mod constant spre destinație, prin tot ceea ce facem ne împotrivim ei, ca o stranie încercare de a ne întoarce spre un start perpetuu reiterat. E ca și cum te-ai urca în trenul spre Constanța dar pe drum cobori la toate stațiile ca să te urci din nou în alt vagon cu speranța că asta va conta și va schimba ceva în lume. Trenul ăla, invariabil, în oricâte vagoane te-ai urca, te duce la Constanța! Ce ar putea fi schimbat în urma faptului că TU ai fost în el, este ce a rămas după ce ai coborât: locul e curat? E frumos în spațiul în care ai stat? Aerul poartă un anume miros plăcut? Partenerii de călătorie au coborât iritați de prezența ta, ori dimpotrivă, călătoria lor s-a încheiat zâmbind și pentru că tu ai adus acea bună dispoziție molipsitoare adeseori?
***
"La Sagesse, c'est savoir que je ne suis rien, l'Amour, c'est savoir que je suis tout; et entre les deux je vis ma vie!"-Wayne Dyer- "Changer vos pensées, changez votre vie- la sagesse du Tao!"
vineri, 15 iulie 2022
Gândul de week-end-430
Viața fiecărui om este un șir de contexte pe care și le creează el însuși pentru a-și împlini menirea.
sâmbătă, 2 iulie 2022
sâmbătă, 18 iunie 2022
Taine-30- Ploaia
Mi-a zis că sunt
Precum vântul
din preerie
mângâietor, cald, ușor,
nebun, tăios, aprig.
Și-am fost...
Mi-ai spus că sunt
Precum pământul
rodnic, fertil, primitor,
apăsător, greu, copleșitor.
Și-am fost...
Mi-ai zis că sunt
Precum marea,
constantă, necuprinsă,
liniștitoare,
Tulbure, maree, val.
Și-am fost...
Mi-ai spus că sunt
Precum ploaia,
de vară, ușoară, repede, balsam,
furtună, vuiet, pasiune.
Și am fost...
Fulg, eter, rază
spune-mi!
Mugur, zare, zenith,
scânteie, muză,
să-mi zici!
Și-o să fiu!
O altfel de privire-315- Orizonturi
Urmam drumul ce șerpuia înainte-mi și priveam cu aviditate cerul. Nori gri groși îl acopereau lăsând pe alocuri ferestre de lumină să i se contureze pe întindere. Prin unele din ele țâșneau raze ce țintuiau pământul în anume locuri. Mă gândeam că doar acelea puteau să vadă pe sub nori, după cum doar pe acolo, pământul putea să întâlnească cerul.
***
Ascultam vorbele sale și mi se revela felul cum vede viața, cum trăiește relațiile dintre oameni; ca și cum îmi arăta fereastra prin care înțelege și trăiește și prin care viața i se arată. Mă gândeam la ferestrele prin care privesc eu însămi lumea și viața, prin care mă apropii de cer, de sens, de iubire.
***
Majoritatea vieții stăm în dreptul unei ferestre și ignorăm restul... acționă, simțim, facem lucruri conform cu dreptunghiul prin care vedem ... dreptatea, adevărul nostru, rațiunea însăși ni se așază pe acea fantă... mergem spre oameni sau plecăm de lângă ei cel mai des după razele pe care le percepem: uneori omul de lângă noi se scaldă în aceeași lumină, alteori, unul dintre noi are deasupra un nor gros. Poate că îți va fi mai ușor dacă ai ști că nimeni nu are vreo vină, ci fiecare dintre noi merge după o rază anume, ca o deplasare spre roșul personal. Uneori roșul tău și roșul meu diferă atât de mult încât la un anume soroc nici nu ne mai vedem. Nici tu, nici eu nu îl părăsim pe celălalt, e doar o curgere pe raza intimă, o „deplasare spre roșul personal”, o alunecare în sus.
sâmbătă, 11 iunie 2022
marți, 7 iunie 2022
vineri, 3 iunie 2022
Gândul de week-end-425
E un anume sentiment să vezi cum Viața își împlinește planurile ei dincolo de principiile, credințele și dorințele tale.
duminică, 29 mai 2022
O altfel de privire-314- Limita
Îi vedeam privirea, mâinile întinse către mine... de undeva au ajuns și cuvintele: „Sari! Hai! Te țin eu!”
***
Îmi simțeam corpul sugrumat de o presiune de necrezut... undeva în zona gâtului un nod strâns încerca să se miște spre lacrimi... un altul, în zona inimii apăsa zgomotos pe butonul vieții. I-am privit chipul și am încercat săritura în gând... nodurile deveneau și mai apăsătoare.... mi-am reorienat corpul, i-am privit iar ochii, mi-am întins mâinile spre mâinile sale și am sărit! Atunci am simțit întinderea masei grele de apă ce mă primise în pântecele său. Mii de celule se trezeau în mine, mii de celule simțeau presiunea greutății apei ce mă cuprinsese strâns, mii de celule mi se ghemuiau pe dinăuntru creând la rândul lor alt val de presiune. Apăsarea din piept s-a dublat și simțeam cum aerul nu îmi e de ajuns... dintr-un colț suspendat în imponderal o privire îmi spunea să înregistrez ce simt, să mă obișnuiesc și să încep să mă comport firesc. Vedeam în dreapta mulțimea de copii ce se bălăcea veselă, îi vedeam cum sar dezinvolt și cum înaintează tăind suprafața lichidă, auzeam vocea de lângă mine ce îmi spunea „Bun! Acum ține-te de placă și o să vezi că te ține ea deasupra!” Pe dinăuntru creștea presiunea, corpul începea să mă doară ca după lovituri repetate, reușisem să las apa să îmi ajungă până la bărbie și mă simțeam precum materialul dintr-un mulaj care se lasă alunecat, condus, răsucit, modelat. Mă gândeam la toate acele senzații noi pentru mine și totuși atât de cunoscute într-un alt ev, mă gândeam la sentimentul de siguranță din realitatea asta, cel care îmi dă punctul de sprijin în ceea ce fac, vedeam ușurința cu care ceilalți se mișcau în jurul meu în timp ce apa își intensifica îmbrățișarea apăsătoare. Am simțit nodul din gât cum se lichefia în lacrimi ce stăteau să apară, am simțit cum burta îmi crește nemăsurat și înăuntru un fel de balon cum apasă peretele pântecelui, moment în care un anume tremur și frigul și-au început călătoria prin mușchii mei.
Am vrut să ies și după câteva minute, dn interiorul cald flaușat al halatului, în timp ce priveam copiii cum se bucurau de fiecare clipă petrecută în aceeași îmbrățișare a apei, mi-am văzut cercul în care trăiam, limitele sale, și am simțit un sentiment de smerenie profundă și de gratitudine față de imensa înțelepciune a vieții.
***
Obișnuim să îi vedem pe ceilalți, să le creionăm portretul și să credem că știm cum sunt ei, privindu-i din perspectiva cercului nostru, a ceea ce știm noi să facem foarte bine și nu vedem ceea ce știu și pot ei să facă excelent. Și la asta se mai adaugă felul în care corpul nostru se comportă după cum îl hrănesc gândurile și convingerile noastre; fiecare dintre noi a avut un moment în care a gândit sau a crezut un lucru despre sine care nu i-a fost benefic iar corpul l-a preluat în funcțiile sale.
vineri, 27 mai 2022
Gândul de week-end-424
Relație unică, la care visăm toți, e ca în filme, și totuși altfel, în favoarea viului.
luni, 16 mai 2022
O altfel de privire-313-Oboseala
Nu am știut niciodată ce se întâmplă în alt spațiu, ce anume din mine participă și nici la ce... doar am presimțit-o, așa cum furtuna e anunțată de o răcire bruscă a aerului. Oboseala care mă trăiește periodic are nuanțe de necuprins, și de tristețe. Unii îi spun melancolie... tot ce știu este că mi-am luat-o ca misiune, poate că este doar o iluzie a unei ispașiri din alte vremuri, poate că este o scuză sau doar paranoia.
Din cele știute până acum nu este vorba de oboseala fizică, nici emoțională, nici de cea psihică... este acea oboseală a celui ce ține flacăra să ardă atunci când mulți se tem de foc și de lumina sa; e oboseala celui ce iubește iar, și mereu și simte că iubirea asta e prea sus pentru mulți și de neînțeles; e oboseala celui care simte ce simte celălalt și durerea lui. Și un orgoliu nemăsurat și mistuitor îl poartă spre vindecare, a sa, a celor pe care îi iubește; oboseala celui ce simte și știe că iubirea sa îi arde pe cei care se apropie prea mult. Și atunci renunțarea lui vine tot din iubire.
Pe lumea asta sunt unii oameni care rătăcesc și sunt mistuiți de un altfel de dor.
sâmbătă, 14 mai 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)