Viața este curgere și muzică... este ondulare de simțiri, succesiune de imagini și secvențe trăite ori închipuite, după o înșiruire bănuită. Nu știu dacă sunetele sunt pipăibile ori dacă îngerii aud muzica făcută de oameni, dar știu că în muzică există lumea sufletelor: acolo se întâlnesc, se ating sufletele, se cuprind ori se resping, se îmbrățișează, se contopesc, se împrăștie în eter, dansează, fac onduleuri, spirale, clădesc Universuri, se topesc și se pulverizează unele în altele... și horesc rotund, voinicește, rotesc până se înalță cu totul... și înalță Totul.
Suntem, o bună parte a vieții noastre, note muzicale disparate care își caută cheia potrivită pentru simfonia existenței... ne căutăm și ne cântăm perpetuu ... ne picurăm clapă cu clapă în sunet rotund, perlă de lacrimă, buclă de inimă...
Sunt o doină feciorelnică ... ești un cântec de haiducie neatins... suntem colindele de peste veacuri ce vestesc nașterea și regăsirea, ce slăvesc Lerul.
Suntem mlădieri de ființare și creăm sunete în trecerea prin lume, alunecările noastre sunt foșnete ușoare, pașii noștri se aud apăsat, alergările noastre sunt șuvoaie ropotite, mersul nostru desculț, o apăsare lină pe spinarea înverzită, se aude catifelat și senzual.
***
Muzică e viața și curgerea ei un clinchet de claviaturi cerești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu