Gândul de week-end-331

Și apoi vine un om care nu te doare în nici un fel. 

Gândul de week-end-330

Călători suntem. Adesea drumurile sunt  cele care decid dacă suntem alături sau nu.  E vorba de acel moment când știu că drumul meu e și al tău. 

O altfel de privire-219- La capăt

            Există un anume fel prin care, pe drum fiind, primești semne că te apropii de capătul voiajului: apar indicatoare, se schimbă șoseaua, se răresc sau se aglomerează localitățile. Nu mult după aceea, ajungi acolo unde îți plănuiseși conform dorinței sau necesității.  Stai o vreme în acele locuri, te relaxezi ori lucrezi, în funcție de scopul venirii tale și la un alt moment dat pornești pe alt drum.  

***

           Cred că există același principiu pentru șlefuirea noastră în viață: avem de învățat un lucru, o valoare, o însușire, un fel de a fi și pornim pe drumul lui. De exemplu, putem porni pe drumul forței interioare. E destul de parcurs și trecem prin atâtea întâmplări, situații, trăiri încât la un moment dat avem impresia că toate vor dura o veșnicie. Doar că, după un anume cântar invizibil, când se ajunge la un anumit punct, simți cum ceva în tine s-a schimbat definitiv și cum crește o forță pe dinăuntru, pe care nu o bănuiai. După aceea, orice întâmplare ar veni, modul tău de a fi și a acționa va ține cont să nu te rănești pe tine, nici pe celălalt în vreun răspuns. Așa că semnele instalării forței tale interioare vor fi tot mai vizibile pentru tine și pentru ceilalți. Când semnele vor fi de netăgăduit, atunci vei ști că drumul tău spre acest țel a ajuns la sfârșit, că urmează capătul lui și te vei pregăti să urmezi o cale nouă: poate pe aceea a creării și instalării armoniei.

***

             Când totul în interiorul tău și-a parcurs drumul său, vei fi pregătit să-l lași să plece de la tine și să pornești pe altă cale. Căci totul se întâmplă potrivit atracției mai mari: întotdeauna vei merge, vei sta sau vei face orice în direcția  în care ești atras mai mult, spre deosebire de toate celelalte. Iar asta este deja scris în codul vieții din inima fiecăruia: chiar dacă uneori vei dori ceva mental, undeva la cârma dinăuntru,  codul din inimă te va conduce într-o direcție neașteptată, chiar contrară celei mentale. 

***

              Vine o vreme în care nu te mai întrebi ce rost are ceea ce inima te forțează să faci; înveți că e un semn că ești pe drumul corect și mergi mai departe. .. preț de un capăt...și altul....și altul....

Gândul de week-end-329

Voiam să mă vindec, dar ce aș fi fost fără rana aceea? Aș mai fi fost eu? 

O altfel de privire-218- „Plutește drept înainte...”

          Adeseori, în interiorul meu se fac auzite cuvinte sau linii melodice, care se repetă un anumit timp până când mesajul pe care îl conțin ajunge pe deplin în mine. 

            Spre sfârșitul anului trecut, cam timp de o lună în spațiul dinăuntru mi-a apărut scena dintre Regina Isabela și Cristofor Columb, mai precis cuvintele reginei spuse  marelui explorator, înaintea plecării. Cuvintele erau șterse în mine, știam că există într-o anume formă dar nu le cunoșteam exact conținutul. Am căutat o vreme pe net până când le-am găsit și atunci am știut ceea ce voia o parte din mine ca să știu la modul conștient. Era momentul să înțeleg și să îmi asum deplin Visul și credința în el. 

***

            Pentru fiecare dintre noi există un Vis, un Ideal pe care l-a schițat sau doar l-a gândit  și care reprezintă  motorul veritabil al călătoriei sale prin viață. Fiecare dintre noi s-a simțit cândva  tras cu forță spre înainte de acest vis al său, adeseori atribuind acestui episod denumirea de minune. Minunea, cred că este acea stare de echilibru, acel moment în care am reușit să ne așezăm Visul în inimă. Dacă Idealul fiecăruia, sau Visul ajunge să se simtă confortabil în locașul din inimă, atunci Totul devine uimitor, posibil, magic, neobișnuit. 

               

              Când ceea ce reprezintă Idealul nostru pulsează împreună cu sângele din noi, când îl lăsăm să ne hrănească celulele, fiecare fărâmă de suflet, de simțire, fiecare moment și fiecare ființare, atunci El prinde viață și în această lume...
     Din păcate,  remarc o înclinație a multor oameni, și anume  aceea de a se împotrivi, a lupta sau a detesta ceea ce afirmă că își doresc: prea mulți bărbați misogini și prea multe femei misandre își caută „jumătatea”, prea mulți mizantropi își doresc împlinirea în această lume populată cu oameni, prea mulți, mult prea mulți resping inconștient ceea ce caută sau afirmă că își doresc, prea mulți oameni doresc afirmare socială, ori profesională neiubind ceea ce fac, sau trăiesc. 

***

„Plutește drept înainte, i-a spus Regina lui Cristofor Columb, și dacă pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.”

***

Sunt acum vremuri pentru a visa și a îndrăzni în ceea ce iubim! 

Gândul de week-end-328

Când o dorință ajunge să își împlinească deplinul în tine însuți,  trece apoi în realitate.

O altfel de privire-217-Privirile...

Obișnuiesc să îl privesc în ochi pe celălalt...așa știu cel mai bine, prin ceea ce simt când îl privesc, ceea ce este cu adevărat între noi... Întâlnirea dintre privirile noastre este ca strângerea de mână când faci cunoștință: sunt oameni ce își lasă moale mâna, abia participând, retrași mult înapoia întâlnirii...sunt oameni ce îți apucă mâna cu o strângere uneori dureros de fermă, ades ca și cum nu ți-ar mai da drumul... până la urmă te desprinzi tu hotărât, și mai sunt acele strângeri de mână oneste, egale, corect dozate, punctate de o privire limpede și un zâmbet deschis.

Ei bine, tot la fel sunt și privirile...sunt acei oameni care se feresc să te privească, fugind undeva în spatele unei posibile întâlniri, ca și cum nu ar putea susține intersectarea luminii sufletelor...sunt apoi aceia care îți prind privirea și te țin ostatic în ea, până simți că  te seacă de energie și te smulgi tu, uneori  mai mult sau mai puțin evident din  încătușarea subtilă...și sunt priviri neutre, egale, corect dozate, prietenoase.                       

***

O singură dată, intrând într-o gară de munte am întâlnit o privire străină în care m-am simțit confortabil. Nu știu cui aparținea, nu am schimbat nici un cuvânt însă, în momentul în care ne-am privit în ochi în spațiul creat între noi s-a instalat o stare de confort, de armonizare, de hrană reciprocă. Știu că îndată ce am devenit conștientă de acea frumusețe, mi-am retras subtil privirea, pentru a verifica mai târziu, ca din întâmplare, efectul întâlnirii din eter...a fost exact același, aceeași stare  de bine și frumos, fără nici o conotație de vreun fel, doar echilibru și reciprocitate.

***

Sunt unele întâlniri care sunt făcute poate doar ca să ne arate că există ceea ce în mod obișnuit  credem a fi ireal, de vis, ideal. Fie binecuvântate  aceste ieșiri din matrice, aceste întâlniri în armonie deplină.

***

Și eu și tu existăm pe lume și întâlnirea noastră este menită să aducă înfloriri și curcubee, zori portocalii și apusuri rozalii. Și eu și tu trăim și călătorim, lucrăm, visăm, simțim, năzuim... 

Gândul de week-end-327

Am învățat să cunosc un om după cum se comportă cu ceva sau cineva, când e sigur că îi aparține.

Gândul de week-end-326

Omul care te iubește ține cont de ceea ce îți face plăcere, ba mai mult, are grijă ca acel lucru să se întâmple. 

O altfel de privire-216-Starea de iubire

Mai întâi se deschide inima...cu o privire sau cu o anume simțire...neașteptat ori dinadins. Apoi, ușor se strecoară o sămânță în solul rănit de brusca deschidere și ...se așteaptă...un an, o vreme, câteva vieți...

***

Există pe urmă un anumit timp în care se întâmplă împreunul, sau îngemănarea, sau coființarea...Ești dublat de o altă existență în tot ceea ce simți, ce faci, ce trăiești...dincolo de certitudinea existenței divine în tine și din tot ce ființează, te mai populează o alta, umană, cunoscută, pipăibilă aproape, dar invizibilă... o simți în ceea ce ești, în preajma ta fizică, atât de concretă și totuși atât de nevăzut... Poate că o respingi, o alungi ades dar o regăsești mereu acolo, în ceea ce reprezintă frunzișul tău, tulpina ta reală, lipită de spațiul care ești. 

La urmă te obișnuiești  cu ideea că unele lucruri sunt menite să fie așa, că există această alăturare venită de la sine, sau dintr-o poveste scrisă undeva prin alte zenituri, și doar înveți să treci prin anotimpuri cu acest nou trunchi ce ți-a crescut sub coroană. Îi vei împărtăși trăirile, iubirile, poate că îi vei visa visurile... nu vei mai încerca să îi îndrepți ramurile spre cerul înalt ci îi vei lăsa onduleurile pe care și le impune singur să se desfășoare după conturul său. 

Tu vei crește spre înalt ca și până atunci, vei căuta aerul rarefiat de sus, îl vei aduce în rădăcini ca și până atunci și undeva, la altă adâncime neștiută de nimeni, vei lăsa rădăcinile să se întâlnească fără să te mai opui.

***

Există anumite trăiri ce nu pot fi demonstrate, explicate, dovedite... nu poți decât să le mulțumești și să le accepți.

***

                                        Să trăiești este  o stare de iubire. 

Gândul de week-end-325

Tot ce trăim este un cadou.

O altfel de privire-215-Suprapuneri...

Sunt clipe când  mă opresc pentru o vreme ca să privesc la suprapunerile de stări care suntem perpetuu...în fiecare clipă, în noi ființează toată gama și în fiecare clipă în noi se cântă un anumit ton. Chiar dacă ne aflăm în  aceeași vale a nostalgiei, ori a bucuriei, simțământul din fiecare dintre noi este diferit ... 

Prin timp am prcurs extreme de simțire și cred că poate și din această cauză, ceea ce trece prin afectul personal de ceva timp este atenuat, privind  din perspectiva aruncării în adâncul său; ceea ce vreau să spun este că bucuria pe care o trăiesc, la fel ca și durerea sunt altfel față de cum erau altădată... sunt mult mai line, aproape ca luciul unei ape întinse ce nu se mai lasă răvășită de furtuni. Sau poate că lasă doar pojghița suprafeței să se învolbureze o vreme, dar miezul, adâncul trăiesc în liniște. E acea liniște pe care o știam de dinainte de veac, o speram, o așteptam...Într-un luciu de viață m-am întâlnit... mi-a plăcut atât de mult încât am lăsat să se întâmple definitivul alăturării, al întregirii. Împreună cu mine îmi este mult mai ușor să văd, să apăr, să construiesc. 

Împreună cu mine, totul se trăiește în cheia admirației... pot fi lângă cel pentru care admirația se naște și crește și reciproc, cel care găzduiește în cuibul din sufletul său sămânța admirației.

***

Ascult, privesc, tac adeseori...Mângâi mai mult decât vorbesc...cultiv mângâierea prin aducerea și îmbrățișarea în miezul din inimă, prin învăluirea cu o privire de catifea, prin țeserea unui gând călduros, prin aprinderea luminii - zâmbet în tonuri...

     

E ceas de sărbători, reveniri, încolțiri. Pun grăunțe de iertare, de credință, de statornicie, de bucurie așezată pe rod. Mă înfășor cu toate acestea și las lăstarii să crească viguros într-un verde viu de viață. 

Gândul de week-end-324

Muntele și ieșirea din toate rolurile sunt momente de restartare repetată. 

Gândul de week-end-323

Iubind unii oameni, te iubești tot mai mult pe tine însuți și tot ce trăiești...și ăsta e răspunsul pe care îl așteptai . 

Gândul de week-end-322

Te cunosc după lumina din privire și prin tot ce simt când sunt lângă tine; apoi mă recunosc.