În preajma munților, pe lângă multele sentimente pe care le trăiesc, apare și limpezimea adevăratei frumuseți... acolo, sufletu-mi se bucură de autenticitatea frumuseții pure, limpede în fiecare anotimp al său. Există o anume strălucire a frumuseții adevărate, ce se naște din esență, din asumare și evoluție. Lumina îmbracă chipurile pantelor, ale copacilor, al ierbii, ori al aerului de acolo, într-un mod magic și adevărat.
***
Într-o lume confuză și cu suport incert, schimbător, lumea muntelui este axis mundi pentru sufletul pur. Acolo se limpezesc multe în tine, înconjurat de puritate... acolo, în acele tărâmuri simți nesațul după sufletele călite și dârze, după mințile evoluate, ordonate și limpezi în ele însele, după inteligența sclipitoare și după frumusețea fantastică a simplității nude.
Există încă pe această lume un filon uriaș de aur solid care ne susține, care ne îmbogățește și ne vitalizează. Putem să îl acceptăm sau să îl refuzăm... el ne este oferit cu mare generozitate și iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu