Îmi amintesc cum de-a lungul vieții de până acum, în anumite perioade, ori momente scurte, îmi erau clare două senzații: pe de o parte era aceea că o prezență din exterior mă „privește” și mă ghidează când mă abat de la drumul drept, când vorbesc urât sau când fac gesturi ce rănesc, iar pe de altă parte, senzația mai voalată ce-i drept, dar clară, că îmi folosesc corpul într-un fel asemănător a ceea ce se întâmplă între un stăpân și un sclav. O atitudine superioară îmi apărea de fiecare dată în interacțiunea cu trupul meu.
Privind retrospectiv îmi este tot mai limpede modul uneori despotic în care mi-am tratat corpul, ființa pământeană care sunt...
Cred că în momentul în care ne întrupăm, Spiritul care suntem intră în trupul care ne primește pentru a trăi această experiență ce este Viața noastră, a fiecăruia. De asemenea cred că între Spirit și Ființa de carne începe o Relație care de foarte puține ori este bazată pe egalitate, recunoaștere și respect. Fiecare dintre cele două părți ale noastre are meritele sale și, ca să fim onești cu noi înșine, fiecare din ele nu poate trăi aici fără cealaltă o experiență spirituală omenească. Fără spirit, ființa pământeană rămâne un animal terestru, iar fără trup, spiritul este un alt duh invizibil ce ființează într-o dimensiune sau alta.
Cele două părți ale noastre se află adeseori într-o relație de competiție, de supremație, de punere în lumină a meritelor specifice, de ocultare a lipsurilor, a slăbiciunilor. În exterior, în societate, genul de relație dintre spirit și ființa terestră care există într-un om, este foarte bine ilustrat de felul cum relaționează cu ceilalți oameni: am întâlnit oameni duri și lipsiți de empatie față de semenii lor, oameni absenți din conversații, sau neimplicați, oameni supraprotectori, sufocanți, oameni agresivi, tirani, oameni blânzi, neclintiți în bunătate, în credință, în iubire. Fiecare din aceștia depune mărturie asupra a ceea ce trăiește în interiorul său, asupra felului cum se poartă El cu el însuși...
***
În vremea din urmă mi-a venit tot mai des în gând acest subiect de reflecție și astăzi aleg să îmbrac hainele albe ale Păcii dinăuntrul meu, să mulțumesc cu recunoștință și respect trupului care a acceptat să mă poarte prin această călătorie numită Viață dar și Spiritului care a acceptat să mă locuiască, să mă ghideze potrivit unor coordonate nebănuite inițial, dar care mi-au dezvăluit locuri și trăiri mirifice.
Astăzi, Acum, îmbrac straiele blândeții dinăuntrul și din afara vizibilului, straiele înfrățirii, iertării, acceptării. Înainte de a trăi, înainte de orice relație, de orice uniune, de orice pact, există relația, uniunea, pactul dinăuntrul fiecăruia și Viața însăși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu