Sunt acele plecări, bruște mai ales, care așază o lumină crudă pe locul rămas. Se întâmplă ca oameni pe care îi cunoaștem, cu care am petrecut o vreme să plece din viața noastră, din Viață și plecarea lor să aibă un impact pofund.
Tocmai am aflat că un spirit drag a ales să plece în urma unui impact puternic al mașinii în care se afla... vestea m-a lovit poate la fel de puternic ca mașina care a ales să îmbrățișeze mortal acel copac.
M-am gândit la multe, am simțit multe în tot acest timp care s-a scurs de la aflarea veștii... m-am gândit chiar la esența profesiei mele, la faptul că în fiecare suflet cu care lucrez trece o parte din sufletul meu, că încă nu sunt pregătită deplin să hrănesc spiritual și sufletește viața și moartea în egală măsură... mă gândesc că deși sunt o ființă care se crede spirituală și înțelege destul din trecerea dintre tărâmuri, totuși am simțit jale, totuși am simțit lipsă de noimă și nevoie de timp de doliu.
***
M-am afundat în liniște apoi, ca într-un ocean ce a estompat totul în jur și am simțit cum șterge și absoarbe neînțelesuri ce produc lacrimi, deznădejdi, tristeți... Mi-am luat timpul de pauză, am înțeles că niciodată, nicăieri, nimeni nu garantează că linia de sosire este atinsă de toți alergătorii în același punct... pentru fiecare finishul este cel personal și fiecare se oprește atunci când nu mai poate continua.
Mi-a venit în minte apoi felul în care acest tânăr frumos și-a trăit viața în cei nouăsprezece ani ai săi: pentru mine reprezintă o dovadă de impecabilitate și bun simț, de un echilibru matur, înțelept. Felul în care vorbea, trăia, se purta înseamnă pentru mine o dovadă cum poți trăi fără vreo datorie de orice fel (de onoare, de înțelegere, de compasiune, de acceptare).
***
Îți mulțumesc suflet drag pentru tot ceea ce reprezinți în amintirea mea și a celor care te știu, îți mulțumesc, Te iubesc! ( Ciprian, 19 ani)
Un comentariu:
Restul este tacere ....
Trimiteți un comentariu